fălțuitor, ~oare [At: LTR / Pl: ~i, ~oare / E: fălțui + -(i)tor] 1-4 smf Persoană calificată în operațiile de fălțuire (1-4). 5 sf Cuțit de os sau de lemn cu care se fălțuiesc colile la legătorie. 6 sn Rindea cu care se fălțuiesc (2) scândurile. 7 sn Cuțit pentru fălțuire (1) manuală.