13 definiții pentru fuștaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUȘTAȘ, fuștași, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec. XIX; lăncier. – Fuște + suf. -aș.

FUȘTAȘ, fuștași, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec. XIX; lăncier. – Fuște + suf. -aș.

fuștaș sm [At: DOSOFTEI, V. S. 40 / V: fust~ / Pl: ~i / E: fuște + -aș] (Înv; în Țara Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care facea parte din garda personală a domnilor până în sec. XIX Si: lăncier.

FUȘTAȘ ~i m. înv. Ostaș dintr-un regiment înarmat cu fuște; lăncier. /fuște + suf. ~

FUSTAȘ, fustași, s. m. (Învechit) Soldat înarmat cu suliță, care în secolul al XIX-lea făcea parte din garda personală a domnitorului; lăncier. Fustașul plecă să-mplinească porunca, și domnul cu Stoica coborîră în beciurile boltite ale palatului. ODOBESCU, S. A. 97. Un fustaș de ai curții domnești. GHICA, S. 320. Tobe sunate de fustași romîni. FILIMON, C. 59.

fustaș m. od. lăncier din garda domnească înarmat cu suliți: de fustași cu flinte e sala înnecată BOL. Fustașii Divanului și ai haremului Doamnei erau în număr de douăzeci și patru. [Din vechiu-rom. fuște, suliță = lat. FUSTIS].

fustáș m. (d. fuște). Vechĭ. Sulițaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fuștaș s. m., pl. fuștași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUSTAȘ s. v. lăncier, sulițaș.

Intrare: fuștaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuștaș
  • fuștașul
  • fuștașu‑
plural
  • fuștași
  • fuștașii
genitiv-dativ singular
  • fuștaș
  • fuștașului
plural
  • fuștași
  • fuștașilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fustaș
  • fustașul
  • fustașu‑
plural
  • fustași
  • fustașii
genitiv-dativ singular
  • fustaș
  • fustașului
plural
  • fustași
  • fustașilor
vocativ singular
  • fustașule
  • fustașe
plural
  • fustașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fuștaș, fuștașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Țara Românească Moldova Soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în secolul XIX. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Fustașul plecă să-mplinească porunca, și domnul cu Stoica coborîră în beciurile boltite ale palatului. ODOBESCU, S. A. 97. DLRLC
    • format_quote Un fustaș de ai curții domnești. GHICA, S. 320. DLRLC
    • format_quote Tobe sunate de fustași romîni. FILIMON, C. 59. DLRLC
etimologie:
  • Fuște + sufix -aș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.