FUSTAȘ, fustași, s. m. (Învechit) Soldat înarmat cu suliță, care în secolul al XIX-lea făcea parte din garda personală a domnitorului; lăncier. Fustașul plecă să-mplinească porunca, și domnul cu Stoica coborîră în beciurile boltite ale palatului. ODOBESCU, S. A. 97. Un fustaș de ai curții domnești. GHICA, S. 320. Tobe sunate de fustași romîni. FILIMON, C. 59.