FURNIR, (2) furnire, s. n. 1. Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc. 2. Sortiment de furnir (1). – Din germ. Furnier.

furnir sn [At: MIHĂILESCU, TEHN. L. 98 / Pl: ~e / E: ger Furnier] Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc.

FURNIR, furnire, s. n. Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc. – Din germ. Furnier.

FURNIR s. n. Foaie subțire de lemn de obicei de calitate superioară, care servește la fabricarea placajelor, se aplică pe lemnul prelucrat pentru fabricarea mobilelor etc.

FURNIR s.n. Placă subțire de lemn de esență superioară care se aplică pe lemnul prelucrat pentru a-l înfrumuseța. [Pl. -re, -ruri. / < germ. Furnier].

FURNIR s. n. placă subțire de lemn de esență superioară, pentru mobilă. (< germ. Furnier)

FURNIR ~e n. Placă subțire de lemn care se folosește în industria mobilei la fabricarea placajului, a panelelor etc.). /<germ. Furnier

furnir s. n., (sorturi) pl. furnire

furnir s. n.; (sorturi) pl. furnire

furnir s. n., pl. furnire

furnir, pl. furnire

FURNÍR (< germ.) s. n. Foaie subțire (0,2-6 mm) de lemn de calitate superioară, folosită în industria mobilei la acoperirea părților din lemn de calitate mai slabă sau ca semifabricat pentru placaje și panele.