7 definiții pentru furiș (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

furiș, ~ă [At: PRAV. MOLD. 6 / Pl: ~i, ~e / E: fur + -iș] 1 av (Înv) Pe ascuns. Si: hoțește. 2 av (Îoc fățiș) În mod clandestin. Si: furișat (2). 3 av (Îlav) Pe ~ (sau, îvr, de-a ~a, înv pre-a ~(ul), în ~) În ascuns. 4 av (Îal) Tiptil. 5 a Care se face pe ascuns, pe neobservate. Si: ascuns, furișat (1), (liv) furtiv.

FURÍȘ1 adv. În ascuns, pe neobservate, tiptil. În odaie, prin unghere, S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. EMINESCU, O. I 105. ◊ (Mai ales în loc. adv.) Pe furiș. Trecuse miezul nopții cînd barca se dezlipi pe furiș de malul stîng. BART, E. 328. Din codri, noaptea vine Pe furiș. COȘBUC, P. I 47.

FURÍȘ adv.: Pe ~ pe neobservate; pe ascuns; fără a fi observat sau simțit. /fur + suf. ~is

furiș a. și adv. pe sub ascuns. [Lit. ca un fur sau hoț].

furíș și (maĭ des) pe furiș adv. (d. fur). Pe ascuns, ca hoțu: a ataca pe furiș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURÍȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.) 2. adv. v. tiptil.

FURIȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.) 2. adv. hoțește, tiptil, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)

Intrare: furiș (adv.)
furiș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • furiș
  • furi
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furiș (adv.)

etimologie: