10 definiții pentru fumivor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMIVÓR, -Ă, fumivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea cu aer suplimentar a unui focar de cazan, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore.

fumivor, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr fumivore] 1 a Care absoarbe fumul. 2 sn Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului.

FUMIVÓR, -Ă, fumivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore.

FUMIVÓR, -Ă adj. Care absoarbe fumul. // s.n. Dispozitiv montat la unele focare de cazan, pentru îmbunătățirea arderii. [< fr. fumivore, cf. lat. fumus – fum, vorare – a devora].

FUMIVÓR, -Ă I. adj. care absoarbe fumul. II. s. n. dispozitiv la unele focare de cazan pentru îmbunătățirea arderii. (< fr. fumivore)

FUMIVÓR1 (~i, ~e) Care absoarbe fumul. Aparat ~. /<fr. fumivore

*fumivór, -óră adj. (d. fum și -vor din carnivor). Care înghite și suprimă fumu: aparat fumivor. S. n. pl. oare. Un fumivor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fumivór1 adj. m., pl. fumivóri; f. fumivóră, pl. fumivóre

fumivór adj. m., pl. fumivóri; f. sg. fumivóră, pl. fumivóre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FUMI- „fum. ceață”. ◊ L. fumus „fum” > fr. fumi-, engl. id. > rom. fumi-.~gen (v. -gen2), adj., care produce fum sau ceață; ~vor (v. -vor), adj., s. n., 1. adj., Care absoarbe fumul. 2. s. n., Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar.

Intrare: fumivor (adj.)
fumivor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumivor
  • fumivorul
  • fumivoru‑
  • fumivo
  • fumivora
plural
  • fumivori
  • fumivorii
  • fumivore
  • fumivorele
genitiv-dativ singular
  • fumivor
  • fumivorului
  • fumivore
  • fumivorei
plural
  • fumivori
  • fumivorilor
  • fumivore
  • fumivorelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fumivor (adj.)

  • 1. Care absoarbe fumul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: