opțiuni
  • info

5 definiții pentru fruntarie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fruntarie sf vz frontieră

FRUNTARIE, fruntarii, s. f. (Mai ales la pl.; învechit și arhaizant) Frontieră. Dezbateri se încing atît aci cît și în afară din fruntarii. MACEDONSKI, O. IV 119. Bătaia avu loc pe fruntaria celor două țări. CARAGIALE, O. III 139. ◊ Fig. Departe-n șesuri Ziua alungată Lîngă reci fruntarii alergarea-și curmă. TOPÎRCEANU, S. A. 28.

*fruntárie f. (d. frunte, după frontieră). Rar. Frontieră.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRUNTARIE s. v. frontieră, graniță, hotar, limită teritorială.

fruntarie s. v. FRONTIERĂ. GRANIȚĂ. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ.

Intrare: fruntarie
fruntarie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fruntarie
  • fruntaria
plural
  • fruntarii
  • fruntariile
genitiv-dativ singular
  • fruntarii
  • fruntariei
plural
  • fruntarii
  • fruntariilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fruntarie, fruntariisubstantiv feminin

  • 1. mai ales la plural învechit arhaizant Frontieră, graniță, hotar. DLRLC
    sinonime: frontieră graniță hotar
    • format_quote Dezbateri se încing atît aci cît și în afară din fruntarii. MACEDONSKI, O. IV 119. DLRLC
    • format_quote Bătaia avu loc pe fruntaria celor două țări. CARAGIALE, O. III 139. DLRLC
    • format_quote figurat Departe-n șesuri Ziua alungată Lîngă reci fruntarii alergarea-și curmă. TOPÎRCEANU, S. A. 28. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.