FRUCTOZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levuloză. – Din fr. fructose.

fructoză sf [At: MACAROVICI, CH. 550 / Pl: ~ze / E: fr fructose] Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza Si: levuloză.

FRUCTOZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levuloză. – Din fr. fructose.

FRUCTOZĂ s. f. Substanță organică dulce care se găsește în nectarul florilor și în multe fructe dulci.

FRUCTOZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor și în multe fructe dulci. – Fr. fructose.

FRUCTOZĂ s.f. Substanță organică dulce, aflată în nectarul florilor și în unele fructe dulci; levuloză. [< fr. fructose].

FRUCTOZĂ s. f. monozaharidă dulce, în miere și în fructele dulci, care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levulovă. (< fr. fructose)

FRUCTOZĂ f. Substanță organică dulce, extrasă din fructe și întrebuințată în industria alimentară și în medicină; zahăr de fructe. /<fr. fructose

fructoză s. f., g.-d. art. fructozei

fructoză s. f., g.-d. art. fructozei

fructoză s. f., g.-d. art. fructozei

fructoză

FRUCTOZĂ s. (BIOL.) levuloză, zahăr de fructe.

FRUCTOZĂ s. (BIOL.) levuloză.