freta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr fretter] (Teh) 1 A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. 2 A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 3 A asambla mai multe piese cu ajutorul unei frete (1). 4 A consolida un obiect prin strângere cu o fretă (2) sau cu un bandaj exterior Si: a cercui. 5 A arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale.

FRETA, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

FRETA vb. I. tr. A lega, a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. ♦ A arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. [< fr. fretter].

A FRETA ~ez tranz. tehn. 1) (două sau mai multe tuburi coaxiale) A supune unui fretaj; a monta forțat unul în altul. 2) (tuburi, piese de beton armat etc.) A asambla cu ajutorul unei frete. /<fr. fretter

freta vb., ind. prez. 3 sg. fretează

FRETA vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ două piese metalice.)