fofelniță sf [At: DAMÉ / Pl: ~țe / E: ns cf fofează] 1 (La războiul de țesut) Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței, pe care sunt așezate cele patru fofeze (6). 2 Cuțitul meliței. 3 (Fig; gmț sau dep) Femeie vorbăreață. 4 (Fig; gmț sau dep) Gură (ca organ al vorbirii).

FOFELNIȚĂ, fofelnițe, s. f. 1. (La războiul de țesut) Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vîrtelniței pe care sînt așezate cele patru fofeze. 2. Limba, cuțitul meliței. 3. Fig. Gură (care vorbește mult). Cum îi toacă franțuzește în salon fofelnița, Repede, precum la țară, toamna, bate melița. BELDICEANU, P. 120.

FOFELNIȚĂ ~e f. 1) Parte a vârtelniței constând din două brațe încrucișate, pe care se pun cele patru fofeze. 2) Limba meliței. 3) fig. Gură care vorbește mult. /fof[ează] + suf. ~el + suf. ~niță

fofelniță f. Mold. 1. aripa vârtelniții; 2. fig. toacă-gura. [V. fofează].

fofează sf [At: BIBLIA (1688), 57 / V: fuf~ / Pl: ~eze, ~ezi / E: nct] 1 Canat (al unei ferestre, al unei uși sau al unei porți). 2 Fiecare dintre brațele care poartă scaunele unui scrânciob. 3 Fiecare dintre aripile unei mori de vânt. 4 Fiecare dintre tălpile războiului de țesut. 5 Fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut Si: fălcea (2). 6 (La războiul de țesut) Fiecare dintre lopățelele de lemn pe care se întinde tortul când se pune pe vârtelniță Si: cui (30), (înv) ciocan (22), (Mun) fus (6), gâscă. 7 Fiecare dintre aripile unei grape articulate. 8 (La războiul de țesut) Fiecare dintre cele două brațe ale alergătoarei (15) (în care sunt fixate brațele mosoarelor) Si: fuscei (3), cotoci, lăturașe. 9 Fiecare dintre cele două falcele ale tânjalei la car. 10 (Îe) A umbla ca o ~ A umbla repede. 11 Braț al unui sfeșnic. 12 (Reg; îf fufează) Lampă mică, fără sticlă. 13 (Csnp) Crestătură. 14 (Reg) Fiștigoaie (1). 15 (Buc) Petec de pânză curată, răsucit în formă de sul și uns cu ceară galbenă Cf bucium¹ (2). 16 Panglică. 17 Fundă.

fofeáză f., pl. eze (imit. ca și pupăză, pin aluz. la mișcările și zgomotu eĭ, și rudă și cu goglează, ca glomotoc cu folmotoc). Aripă de la roata moriĭ saŭ de la vîrtelniță. Tut. Spetează, șindilă de cele marĭ (doŭă la număr) la zmeŭ. A-țĭ merge gura ca fofeaza (saŭ ca melița), a vorbi mult și răpede. – Și fofélniță, f., pl. e: începu să-ĭ umble gura ca o fofelniță (Neam. Rom. Lit. 2, 810). Și fufează (Vechĭ).

fofelniță s. f., g.-d. art. fofelniței; pl. fofelnițe

fofelniță s. f., g.-d. art. fofelniței; pl. fofelnițe

fofelniță s. f., g.-d. art. fofelniței; pl. fofelnițe

FOFELNIȚĂ s. v. aripă, cruce, cuțit, gură, limbă, spetează.

fofelniță s. v. ARIPĂ. CRUCE. CUȚIT. GURĂ. LIMBĂ. SPETEAZĂ.

FOFELNIȚE s. pl. v. aripi.

FOFELNIȚE s. pl. (TEHN.) aripi (pl.), crucișe (pl.), cumpene (pl.), răscruci (pl.), speteze (pl.). (~ la războiul de țesut.)