7 definiții pentru foșnit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOȘNÍT s. n. (Rar) Foșnire. – V. foșni.

FOȘNÍT s. n. (Rar) Foșnire. – V. foșni.

foșnit1 sn [At: POGOR, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: foșni] 1-3 Foșnire (1-3).

FOȘNÍT s. n. (Rar) Foșnire, foșnet. Gonim storși de puteri, Prin marginea pădurii Adeseori sunîndu-ne-n auz Foșnitul frunzelor. CAMIL PETRESCU, V. 86.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FOȘNÍT s. v. fâșâit.

FOȘNIT s. fîșîială, fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnitură. (~ ziarului.)

Intrare: foșnit (s.n.)
foșnit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșnit
  • foșnitul
  • foșnitu‑
plural
  • foșnituri
  • foșniturile
genitiv-dativ singular
  • foșnit
  • foșnitului
plural
  • foșnituri
  • foșniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

foșnit (s.n.)

etimologie:

  • vezi foșni
    surse: DEX '98 DEX '09