7 definiții pentru foșnit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FOȘNÍT s. n. (Rar) Foșnire. – V. foșni.
FOȘNÍT s. n. (Rar) Foșnire. – V. foșni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
foșnit1 sn [At: POGOR, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: foșni] 1-3 Foșnire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FOȘNÍT s. n. (Rar) Foșnire, foșnet. Gonim storși de puteri, Prin marginea pădurii Adeseori sunîndu-ne-n auz Foșnitul frunzelor. CAMIL PETRESCU, V. 86.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
foșnít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
foșnít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
FOȘNÍT s. v. fâșâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FOȘNIT s. fîșîială, fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnitură. (~ ziarului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: foșnit (s.n.)
foșnit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)