9 definiții pentru foșnet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÓȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc.; foșnire, foșnitură, freamăt. ♦ Susur. – Foșni + suf. -et.

FÓȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc.; foșnire, foșnitură, freamăt. ♦ Susur. – Foșni + suf. -et.

foșnet sn [At: SLAVICI, N. II, 187 / Pl: ~e / E: foșni + -et] 1 Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc. Si: fâșâit, foșneală, foșnire (2), foșnit1 (2), foșnitură, freamăt (1). 2 Susur.

FÓȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor, produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, mătăsii, hîrtiei etc. V. fîșîit, freamăt. Păsările tăcură, foșnetele pomilor se molcomiră, întreaga fire tăcea. CAMILAR, TEM. 202. [Zaharia Duhu] s-a răsucit ascultînd suspinul din văzduhurile înalte, amestecat cu foșnetul mătăsos al frunzelor din fereastră. C. PETRESCU, R. DR. 47. Perdeaua începu a se destrăma cu un foșnet ascuțit și pătrunzător. SLAVICI, N. II 187. ♦ Susur. Foșnetul apelor urcă, se retrage și urcă din nou, aducînd în auz... toate legendele acestui ținut. BOGZA, C. O. 286. Printre brazi coboară vîntul ca un foșnet lung de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 19.

FÓȘNET ~e n. Zgomot surd și slab apărut la mișcarea unor obiecte (frunze, țesături, hârtii etc.). /a foșni + suf. ~et

fóșnet n., pl. e. Rezultatu foșniriĭ: aud foșnetu plopilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fóșnet s. n., pl. fóșnete

fóșnet s. n., pl. fóșnete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÓȘNET s. 1. fâșâit, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ul frunzelor.) 2. v. fâșâit.

FOȘNET s. 1. fîșîit, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ frunzelor.) 2. fîșîială, fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

Intrare: foșnet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșnet
  • foșnetul
  • foșnetu‑
plural
  • foșnete
  • foșnetele
genitiv-dativ singular
  • foșnet
  • foșnetului
plural
  • foșnete
  • foșnetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

foșnet

  • 1. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foșnire foșnitură freamăt 3 exemple
    exemple
    • Păsările tăcură, foșnetele pomilor se molcomiră, întreaga fire tăcea. CAMILAR, TEM. 202.
      surse: DLRLC
    • [Zaharia Duhu] s-a răsucit ascultînd suspinul din văzduhurile înalte, amestecat cu foșnetul mătăsos al frunzelor din fereastră. C. PETRESCU, R. DR. 47.
      surse: DLRLC
    • Perdeaua începu a se destrăma cu un foșnet ascuțit și pătrunzător. SLAVICI, N. II 187.
      surse: DLRLC
    • 1.1. susur
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Foșnetul apelor urcă, se retrage și urcă din nou, aducînd în auz... toate legendele acestui ținut. BOGZA, C. O. 286.
        surse: DLRLC
      • Printre brazi coboară vîntul ca un foșnet lung de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 19.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Foșni + sufix -et.
    surse: DEX '98 DEX '09