10 definiții pentru fluturător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLUTURĂTOR, -OARE, fluturători, -oare, adj. Care flutură. – Flutura + suf. -ător.
FLUTURĂTOR, -OARE, fluturători, -oare, adj. Care flutură. – Flutura + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fluturător, ~oare a [At: SADOVEANU, M. 130 / Pl: ~i, ~ / E: flutura + -ător] 1-3 Care flutură (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLUTURĂTOR, -OARE, fluturători, -oare, adj. Care flutură. Cîntarea dulce, plină de fiori, se înalță spre stele ca într-un zbor fluturător, apoi se lasă ca o ninsoare de sunete în depărtări. SADOVEANU, O. III 607. Pe un colț de piatră șade el în dor; Vîntul suflă păru-i lung, fluturător. BOLINTINEANU, O. 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLUTURĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care flutură. /a flutura + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fluturător a. care flutură, undulator: părul lung și fluturător.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fluturător adj. m., pl. fluturători; f. sg. și pl. fluturătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fluturător adj. m., pl. fluturători; f. sg. și pl. fluturătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fluturător adj. m., pl. fluturători; f. sg. și pl. fluturătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLUTURĂTOR adj. fâlfâitor. (Steag ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FLUTURĂTOR adj. fîlfîitor. (Steag ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fluturător, fluturătoareadjectiv
- 1. Care flutură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fâlfâitor
- Cîntarea dulce, plină de fiori, se înalță spre stele ca într-un zbor fluturător, apoi se lasă ca o ninsoare de sunete în depărtări. SADOVEANU, O. III 607. DLRLC
- Pe un colț de piatră șade el în dor; Vîntul suflă păru-i lung, fluturător. BOLINTINEANU, O. 41. DLRLC
-
etimologie:
- Flutura + sufix -ător. DEX '98 DEX '09