FLUTURĂTOR, -OARE, fluturători, -oare, adj. Care flutură. Cîntarea dulce, plină de fiori, se înalță spre stele ca într-un zbor fluturător, apoi se lasă ca o ninsoare de sunete în depărtări. SADOVEANU, O. III 607. Pe un colț de piatră șade el în dor; Vîntul suflă păru-i lung, fluturător. BOLINTINEANU, O. 41.