FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Rar) Flușturatic. [Var.: fluturátec, -ă adj.] – Flutura + suf. -atic.

fluturatic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 146/2 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice/ E: flutura + -atic] 1 a (Nob; d. obiecte) Care flutură (3) în vânt. 2-3 smf, a (Om) flușturatic. 4 a (Înv; d. oameni) Ieșit din minți Si: smintit, apucat.

FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -ce, adj., s. m. și f. Flușturatic. [Var.: fluturátec, -ă adj.] – Flutura + suf. -atic.

FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -e, adj. Flușturatic. Fără de a arunca vreun prepus asupra fericirii casnice a celor trei soții succesive ale sale, ni s-a spus că adesea inima lui fluturatică se simțea rănită de amoruri ilicite. ODOBESCU, S. I 289. – Variantă: fluturátec, -ă (NEGRUZZI, S. I 21) adj.

FLUTURÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre persoane) Care este nestatornic. Tânăr ~. /a flutura + suf. ~atic

fluturatic a. 1. care flutură; 2. fig. ușuratic, nestatornic.

fluturátic, -ă adj. (d. fluture). Ușuratic, inconstant: un tînăr fluturatic. – Și flușt- și flĭușt-.

fluturatec, ~ă a vz fluturatic

fluturátic (rar) adj. m., s. m., pl. fluturátici; adj. f., s. f. fluturátică, pl. fluturátice

fluturátic adj. m., s. m., pl. fluturátici; f. sg. fluturátică, pl. fluturátice

fluturatic.

FLUTURÁTIC adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. zvăpăiat. 3. v. neserios.

FLUTURATIC adj. 1. capricios, flușturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornlc, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 2. flușturatic, nebunatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. flușturatic, frivol, neserios, ușuratic, vînturatic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.)