14 definiții pentru fluturatic (adj.) fluturatec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Rar) Flușturatic. [Var.: fluturátec, -ă adj.] – Flutura + suf. -atic.

fluturatic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 146/2 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice/ E: flutura + -atic] 1 a (Nob; d. obiecte) Care flutură (3) în vânt. 2-3 smf, a (Om) flușturatic. 4 a (Înv; d. oameni) Ieșit din minți Si: smintit, apucat.

FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -ce, adj., s. m. și f. Flușturatic. [Var.: fluturátec, -ă adj.] – Flutura + suf. -atic.

FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -e, adj. Flușturatic. Fără de a arunca vreun prepus asupra fericirii casnice a celor trei soții succesive ale sale, ni s-a spus că adesea inima lui fluturatică se simțea rănită de amoruri ilicite. ODOBESCU, S. I 289. – Variantă: fluturátec, -ă (NEGRUZZI, S. I 21) adj.

FLUTURÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre persoane) Care este nestatornic. Tânăr ~. /a flutura + suf. ~atic

fluturatic a. 1. care flutură; 2. fig. ușuratic, nestatornic.

fluturátic, -ă adj. (d. fluture). Ușuratic, inconstant: un tînăr fluturatic. – Și flușt- și flĭușt-.

FLUTURÁTEC, -Ă adj. v. fluturatic.

fluturatec, ~ă a vz fluturatic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fluturátic (rar) adj. m., s. m., pl. fluturátici; adj. f., s. f. fluturátică, pl. fluturátice

fluturátic adj. m., s. m., pl. fluturátici; f. sg. fluturátică, pl. fluturátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLUTURÁTIC adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. zvăpăiat. 3. v. neserios.

FLUTURATIC adj. 1. capricios, flușturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornlc, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 2. flușturatic, nebunatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. flușturatic, frivol, neserios, ușuratic, vînturatic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.)

Intrare: fluturatic (adj.)
fluturatic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluturatic
  • fluturaticul
  • fluturaticu‑
  • fluturatică
  • fluturatica
plural
  • fluturatici
  • fluturaticii
  • fluturatice
  • fluturaticele
genitiv-dativ singular
  • fluturatic
  • fluturaticului
  • fluturatice
  • fluturaticei
plural
  • fluturatici
  • fluturaticilor
  • fluturatice
  • fluturaticelor
vocativ singular
plural
fluturatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluturatec
  • fluturatecul
  • fluturatecu‑
  • fluturatecă
  • fluturateca
plural
  • fluturateci
  • fluturatecii
  • fluturatece
  • fluturatecele
genitiv-dativ singular
  • fluturatec
  • fluturatecului
  • fluturatece
  • fluturatecei
plural
  • fluturateci
  • fluturatecilor
  • fluturatece
  • fluturatecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fluturatic, -ă fluturatică fluturatec

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Fără de a arunca vreun prepus asupra fericirii casnice a celor trei soții succesive ale sale, ni s-a spus că adesea inima lui fluturatică se simțea rănită de amoruri ilicite. ODOBESCU, S. I 289.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Flutura + sufix -atic.
    surse: DEX '98 DEX '09