7 definiții pentru flexibil (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLEXÍBIL, -Ă, flexibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a se îndoi, de a se încovoia ușor (și de a-și reveni la forma inițială); elastic, mlădios. 2. Adj. (Gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. S. n. Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit în legăturile electrice. – Din fr. flexible, lat. flexibilis.

FLEXÍBIL, -Ă, flexibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a se îndoi, de a se încovoia ușor (și de a-și reveni la forma inițială); elastic, mlădios. 2. Adj. (Gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. S. n. Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit în legăturile electrice. – Din fr. flexible, lat. flexibilis.

flexibil, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 211 / Pl: ~e / E: fr flexible, lat flexibilis] 1 a Care are proprietatea de a se îndoi ușor (și de a-și reveni la forma inițială) Si: elastic, mlădios. 2 a (Fig; d. oameni) Care se adaptează ușor Si: maleabil. 3 a (Grm) Care are flexiune (4) Si: flexionar (2). 4 sn Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit în legăturile electrice.

FLEXÍBIL, -Ă I. adj. 1. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu. ◊ (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil. 2. (despre părți de vorbire) care are flexiune (2); flexionar. 3. (despre un apartament) cu structură variabilă. II. s. n. grup de lamele flexibile (I, 1) de cupru, în legăturile electrice. (< fr. flexible, lat. flexibilis)

FLEXÍBIL2 ~e n. tehn. Dispozitiv constând dintr-un grup de lamele subțiri de cupru, utilizat drept element de legătură electrică dintre două piese capabile a se deplasa una față de alta. /<fr. flexible, lat. flexibilis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: flexibil (s.n.)
flexibil2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flexibil
  • flexibilul
  • flexibilu‑
plural
  • flexibile
  • flexibilele
genitiv-dativ singular
  • flexibil
  • flexibilului
plural
  • flexibile
  • flexibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flexibil (s.n.)

  • 1. Grup de lamele flexibile din cupru, folosit în legăturile electrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: