8 definiții pentru flecăreală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală.

FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală.

flecărea sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, 156, 5/4 / Pl: ~eli / E: flecări + -eală] (Fam) Vorbărie fără rost Si: flecărie, pălăvrăgeală, (nob) flecăitură, (nob) flecăritură.

FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie. Lupta împotriva flecărelii, împotriva atitudinii lipsite de răspundere a unor oameni care vor să pară informați este o datorie de seamă a organizațiilor de partid și a aparatului de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 66.

flecăreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a flecări. V. scovardă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flecăreálă s. f., g.-d. art. flecărélii; pl. flecăréli

flecăreálă s. f., g.-d. art. flecărélii; pl. flecăréli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, verbalism, verbiaj, verbigerație, verbozitate, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dârdâială, dârdâit.

FLECĂREA s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit.

Intrare: flecăreală
flecăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flecărea
  • flecăreala
plural
  • flecăreli
  • flecărelile
genitiv-dativ singular
  • flecăreli
  • flecărelii
plural
  • flecăreli
  • flecărelilor
vocativ singular
plural

flecăreală

  • 1. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flecărie pălăvrăgeală un exemplu
    exemple
    • Lupta împotriva flecărelii, împotriva atitudinii lipsite de răspundere a unor oameni care vor să pară informați este o datorie de seamă a organizațiilor de partid și a aparatului de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 66.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Flecări + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09