16 definiții pentru flajolet flageoletă flajeolet flageolet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAJOLÉT, flajolete, s. n. 1. Mic instrument de suflat, de lemn sau de metal, asemănător cu flautul, folosit în orchestre și în fanfare. 2. Sunet armonic produs de instrumentele cu coarde, prin atingere foarte ușoară a coardei cu degetul în anumite puncte precise (la jumătate, la o treime, la un sfert etc.). [Pl. și: (m.) flajoleți.Var.: flajeolét s. n.] – Din fr. flageolet.

FLAJOLÉT, flajolete, s. n. 1. Mic instrument de suflat, de lemn sau de metal, asemănător cu flautul, folosit în orchestre și în fanfare. 2. Sunet armonic produs de instrumentele cu coarde, prin atingere foarte ușoară a coardei cu degetul în anumite puncte precise (la jumătate, la o treime, la un sfert etc.). [Pl. și: (m.) flajoleți.Var.: flajeolét s. n.] – Din fr. flageolet.

flajolet sn [At: DA ms / V: (înv) ~ageo~, ~jeo~ sn, flageole sf / Pl: ~e sn, ~eți sm / E: fr flageolet] 1 Mic instrument de suflat, de lemn sau de metal, asemănător cu flautul, folosit în orchestre și în fanfare. 2 Sunet armonic produs de instrumentele cu coarde, prin atingere foarte ușoară a coardei cu degetul în anumite puncte precise (la jumătate, la o treime, la un sfert). 3 Registru acut al orgii.

FLAJOLÉT s. n. 1. sunet armonic obținut la instrumentele cu coarde prin apăsarea coardei cu degetul aproape de căluș. 2. mic instrument muzical de suflat asemănător cu flautul. 3. mic registru de orgă. (< fr. flageolet)

FLAJEOLÉT s. n. v. flajolet.

FLAJEOLÉT, flajeolete, s. n. 1. Instrument muzical de lemn sau de metal, asemănător cu flautul și folosit în orchestre și fanfare. 2. Sunet armonios produs la vioară sau la alto, printr-o apăsare ușoară a coardei. – Pronunțat: -je-o-. - Variantă: flageolétă s. f.

FLAJEOLÉT s.n. 1. Instrument muzical asemănător cu flautul. 2. Sunet de vioară sau de violă produs prin apăsarea coardei cu degetul aproape de căluș. [Pron. -je-o-, var. flageolet s.n. / cf. fr. flageolet, it. flagioletto, germ. Flageolett].

FLAJEOLÉT ~e n. 1) Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub lung și subțire, prevăzut cu orificii (sau cu clape), având ambușură laterală. 2) Sunet produs la instrumentele cu coarde printr-un anumit procedeu. /<fr. flageolet


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

flageolet (flajeolet) (< fr. flageolet) 1. Termen folosit pentru sunetele armonice* obținute la instrumentele cu coarde*, fie prin ușoara atingere a punctelor care împart coarda în două, trei sau mai multe porțiuni (f. naturale, care se notează cu O), fie prin folosirea a două degete – primul apăsat pe coardă, creând un prăguș artificial, al doilea atingând ușor coarda, la o distanță de cvintă*, de cvartă, de terță* mare și de terță mică (f. artificiale, notate pentru sunetul apăsat cu note obișnuite iar pentru cel atins cu note rombice goale, precum și cu cifrele corespunzătoare degetelor folosite; v. digitație). La harfă*, prin atingerea mijlocului coardei, se obține octava*. F. se folosesc în compoziție pentru a se obține sunete cristaline, diafane și pentru lărgirea ambitusului (1) instr. respectiv. În piesele de virtuozitate, se folosesc și duble f., imitând două flaute* (ex. lucrările lui Paganini: Concertele, Dansul vrăjitoarelor etc.). La instr. de suflat se obțin sunete asemănătoare f., prin sporirea presiunii în coloana de aer, ca urmare a unui suflu sporit (germ. überblasen); sunt sunetele armonice, care în locul sunetului fundamental, rezultă din vibrarea numai a unei jumătăți a coloanei de aer (octava) sau a unei treimi a acesteia (duodecima*). Fl. obține, de ex., mai multe dintre armonicele superioare, în timp ce cl. pe cele de cvintă (duodecimă). V. Blasquinte. Sin.: alliquote (1). 2. Flaut drept*. 3. Mic registru (II, 1) de orgă* (2’ și 1’).

Intrare: flajolet
flajolet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flajolet
  • flajoletul
  • flajoletu‑
plural
  • flajolete
  • flajoletele
genitiv-dativ singular
  • flajolet
  • flajoletului
plural
  • flajolete
  • flajoletelor
vocativ singular
plural
flageoletă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flageole
  • flageoleta
plural
  • flageolete
  • flageoletele
genitiv-dativ singular
  • flageolete
  • flageoletei
plural
  • flageolete
  • flageoletelor
vocativ singular
plural
flajeolet2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flajeolet
  • flajeoletul
  • flajeoletu‑
plural
  • flajeoleți
  • flajeoleții
genitiv-dativ singular
  • flajeolet
  • flajeoletului
plural
  • flajeoleți
  • flajeoleților
vocativ singular
plural
flageolet substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flageolet
  • flageoletul
  • flageoletu‑
plural
  • flageolete
  • flageoletele
genitiv-dativ singular
  • flageolet
  • flageoletului
plural
  • flageolete
  • flageoletelor
vocativ singular
plural
flajeolet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flajeolet
  • flajeoletul
  • flajeoletu‑
plural
  • flajeolete
  • flajeoletele
genitiv-dativ singular
  • flajeolet
  • flajeoletului
plural
  • flajeolete
  • flajeoletelor
vocativ singular
plural
flajolet2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flajolet
  • flajoletul
  • flajoletu‑
plural
  • flajoleți
  • flajoleții
genitiv-dativ singular
  • flajolet
  • flajoletului
plural
  • flajoleți
  • flajoleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flajolet flageoletă flajeolet flageolet

  • 1. Mic instrument de suflat, de lemn sau de metal, asemănător cu flautul, folosit în orchestre și în fanfare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Sunet armonic produs de instrumentele cu coarde, prin atingere foarte ușoară a coardei cu degetul în anumite puncte precise (la jumătate, la o treime, la un sfert etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Mic registru de orgă.
    surse: MDN '00

etimologie: