8 definiții pentru flaimuc (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flaimuc sm vz flaimoc

flaimuc m. Mold. nătăfleț: mânca-te-ar moliile, flaimucule! AL. [După numele unui personaj burlesc, doftorul Flaimuc, în Teatrul lui Alexandri].

flaĭmúc m. (germ. verfluchter, o înjurătură care înseamnă „blestemat, afurisit, fire-ar al draculuĭ”, pe care Românu o pronunță flaĭfluhter și o pune în gura unuĭ Neamț cam ridicul, ĭar din flaĭfluhter a făcut flaĭmuc, care e și numele doctoruluĭ Flaĭmuc, un personagiŭ burlesc din teatru lui Alexandri). Iron. Filfison cam prost și ridicul.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLAIMÚC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

flaimuc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flaimúc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscută. Cuvântul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Șeineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germană din vremea aceea; în compunerea lui s-ar putea recunoaște germ. frei mucken „a bârfi neîngrădit”. Nu este posibilă interpretarea lui Scriban, care pleacă de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

flaimóc (flaimúc), flaimoci, s.m. (pop. și fam.) Nătărău, neghiob, prostănac, nătăfleț.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

flaimuc, flaimuci s. m. (deț.) scuipat, flegmă.

Intrare: flaimuc (s.m.)
  • silabație: flai- info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flaimuc
  • flaimucul
  • flaimucu‑
plural
  • flaimuci
  • flaimucii
genitiv-dativ singular
  • flaimuc
  • flaimucului
plural
  • flaimuci
  • flaimucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)