6 definiții pentru fixativ (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

fixativ, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr fixatif] 1 a (D. substanțe, soluții) Care fixează (6) Si: (rar) fixator (1). 2 sn Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a împiedica ștergerea. 3 sn (Fot) Fixator (2). 4 sn Soluție care contribuie la menținerea coafurii.

FIXATÍV, -Ă I. adj. (despre soluții) care fixează. II. s. n. 1. soluție cu care se fixează pe hârtie desenele în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ștergere. 2. soluție pentru păr care fixează forma coafurii. (< fr. fixatif)

FIXATÍV2 ( ~i, ~e) Care are menirea de a fixa; care fixează. /<fr. fixatif


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fixatív1 adj. m., pl. fixatívi; f. fixatívă, pl. fixatíve

fixatív adj. m., pl. fixatívi; f. sg. fixatívă, pl. fixatíve

Intrare: fixativ (adj.)
fixativ1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fixativ
  • fixativul
  • fixativu‑
  • fixati
  • fixativa
plural
  • fixativi
  • fixativii
  • fixative
  • fixativele
genitiv-dativ singular
  • fixativ
  • fixativului
  • fixative
  • fixativei
plural
  • fixativi
  • fixativilor
  • fixative
  • fixativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fixativ (adj.)

  • 1. (Despre substanțe, soluții) Care fixează.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: