opțiuni
  • info

17 definiții pentru fini

din care

Explicative DEX

FINI, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

FINI, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

fini vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 110 / Pzi: ~nesc / E: fr finir, lat finire] (Frî) 1-2 A (se) termina.

*FINI (-nesc) vb. tr. A sfîrși, a isprăvi, a termina [fr.].

FINI, finesc, vb. IV. Tranz. (Franțuzism învechit) A sfîrși, a isprăvi, a termina. După ce fini gimnaziul, se trase cu bătrîna sa mamă în Tatarași. NEGRUZZI, S. I 110.

FINI vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfîrși. / < fr. finir, it. finire].

FINI vb. tr., refl. a (se) termina, a (se) sfârși. (< fr. finir, lat. finire)

A FINI ~esc tranz. rar A duce până la fine; a termina; a sfârși; a isprăvi; a dovedi; a încheia; a mântui. /<fr. finir, lat. finire

finì v. a sfârși, a isprăvi.

*FINIT I. adj. p. FINI contr. INFINIT. II. sbst. Sfîrșit, isprăvit, fine.

*finésc v. tr. (lat. finire). Rar. Termin, sfîrșesc, isprăvesc. V. intr. Ajung la un termin: acest copil va fini răŭ. Mor: așa a finit acest eroŭ.

Ortografice DOOM

fini (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finesc, 3 sg. finește, imperf. 1 fineam, conj. prez. 1 sg. să finesc, 3 să finească

fini (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finesc

fini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finesc

Enciclopedice

FINI, Leonor (Eleonora) (1918-1996), pictoriță italiană. Compoziții suprarealiste cu făpturi informe, hibride, halucinante, amintind tragismul și regresia vieții („Memorie geologică”, „Pământul roșu”). Scenografie și costume pentru pentru spectacole de teatru.

Sinonime

FINI vb. v. finaliza, isprăvi, încheia, sfârși, termina.

fini vb. v. FINALIZA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRȘI. TERMINA.

Regionalisme / arhaisme

finí, finesc, v.t. (liv.) A termina: „Voi să finesc căci cred ce vei fi observând ca scriind epistola aceasta voiam mai mult a înplini datorința cătră tine…” (Koman, 1937: 21). – Din fr. finir, lat. finire (DEX, MDA).

Intrare: fini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fini
  • finire
  • finit
  • finitu‑
  • finind
  • finindu‑
 singular plural
  • finește
  • finiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • finesc
 (să)
  • finesc
  • fineam
  • finii
  • finisem
a II-a (tu)
  • finești
 (să)
  • finești
  • fineai
  • finiși
  • finiseși
a III-a (el, ea)
  • finește
 (să)
  • finească
  • finea
  • fini
  • finise
plural I (noi)
  • finim
 (să)
  • finim
  • fineam
  • finirăm
  • finiserăm
  • finisem
a II-a (voi)
  • finiți
 (să)
  • finiți
  • fineați
  • finirăți
  • finiserăți
  • finiseți
a III-a (ei, ele)
  • finesc
 (să)
  • finească
  • fineau
  • finiră
  • finiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fini, finescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.