14 definiții pentru fini

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINI, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

FINI, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

fini vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 110 / Pzi: ~nesc / E: fr finir, lat finire] (Frî) 1-2 A (se) termina.

FINI, finesc, vb. IV. Tranz. (Franțuzism învechit) A sfîrși, a isprăvi, a termina. După ce fini gimnaziul, se trase cu bătrîna sa mamă în Tatarași. NEGRUZZI, S. I 110.

FINI vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfîrși. / < fr. finir, it. finire].

FINI vb. tr., refl. a (se) termina, a (se) sfârși. (< fr. finir, lat. finire)

A FINI ~esc tranz. rar A duce până la fine; a termina; a sfârși; a isprăvi; a dovedi; a încheia; a mântui. /<fr. finir, lat. finire

*finésc v. tr. (lat. finire). Rar. Termin, sfîrșesc, isprăvesc. V. intr. Ajung la un termin: acest copil va fini răŭ. Mor: așa a finit acest eroŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fini (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finesc, 3 sg. finește, imperf. 1 fineam, conj. prez. 1 sg. să finesc, 3 să finească

fini (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finesc

fini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finesc

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FINI vb. v. finaliza, isprăvi, încheia, sfârși, termina.

fini vb. v. FINALIZA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRȘI. TERMINA.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FINI, Leonor (Eleonora) (1918-1996), pictoriță italiană. Compoziții suprarealiste cu făpturi informe, hibride, halucinante, amintind tragismul și regresia vieții („Memorie geologică”, „Pământul roșu”). Scenografie și costume pentru pentru spectacole de teatru.

Intrare: fini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fini
  • finire
  • finit
  • finitu‑
  • finind
  • finindu‑
singular plural
  • finește
  • finiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • finesc
(să)
  • finesc
  • fineam
  • finii
  • finisem
a II-a (tu)
  • finești
(să)
  • finești
  • fineai
  • finiși
  • finiseși
a III-a (el, ea)
  • finește
(să)
  • finească
  • finea
  • fini
  • finise
plural I (noi)
  • finim
(să)
  • finim
  • fineam
  • finirăm
  • finiserăm
  • finisem
a II-a (voi)
  • finiți
(să)
  • finiți
  • fineați
  • finirăți
  • finiserăți
  • finiseți
a III-a (ei, ele)
  • finesc
(să)
  • finească
  • fineau
  • fini
  • finiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fini, finescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.