FILARMONICĂ ~ci f. 1) Instituție de cultură care organizează concerte în scopul propagării artei muzicale. 2) Local în care se află această instituție. /<fr. philarmonique

FILARMONIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = (în trecut) asociație de muzicieni, profesioniști sau amatori. 2. S. f. Instituție al cărei scop este cultivarea și răspândirea muzicii prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale etc. ♦ Orchestră simfonică aparținând unei astfel de instituții. – Din fr. philharmonique.

filarmonic, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr philharmonique] 1 a Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. 2 a (Îs) Societate ~ă Asociație având ca scop cultivarea și răspândirea artelor, în special a artei muzicale. 3 sf Instituție (de stat) care deține rolul principal în viața de concert și în dezvoltarea culturii muzicale a unei țări, cuprinzând toate aspectele artei interpretative și toate formele de manifestare concertistice. 4 sf Orchestră simfonică aparținând unei filarmonici (3).

FILARMONIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = instituție, asociație având ca scop cultivarea și răspândirea artelor, în special a artei muzicale. 2. S. f. Instituție (de stat) care deține rolul principal în viața de concert și în dezvoltarea culturii muzicale a unei țări, cuprinzând toate aspectele artei interpretative și toate formele de manifestare concertistice. ♦ Orchestră simfonică aparținând unei astfel de instituții. – Din fr. philharmonique.

FILARMONIC, -Ă I. adj. referitor la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. II. s. f. 1. asociație pentru cultivarea și răspândirea artelor, în special a muzicii. 2. orchestră simfonică cu activitate permanentă, din muzicanți profesioniști. (< fr. philharmonique)

filarmonică s. f., g.-d. art. filarmonicii; pl. filarmonici (dar: Filarmonica „George Enescu” s. propriu f. art.)

filarmonică s. f., g.-d. art. filarmonicii; pl. filarmonici

filarmonică s. f., g.-d. art. filarmonicii; pl. filarmonici

filarmonică, gen. filarmonicii

filarmonică 1. Societate muzicală având ca scop organizarea și realizarea unei vieți de concert (1) permanente, asigurată de colaborarea unor instrumentiști de mare calificare. 2. Orchestră* cu activitate permanentă, având în frunte dirijori proprii și învitând, de asemenea, șefi de orchestră și soliști reputați cu care se dau concerte extraordinare. (Ex. Orch. din Viena, Orch. din Berlin, Orch. F. Regală din Liverpool, Orch. F. din Leningrad, Orch. F. din Moscova, Orch. F. din Budapesta, Orch. F. Națională din Varșovia, Orch. F. din New York, Orchestra F. din Philadephia, F. „George Enescu”).