16 definiții pentru fiică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÍICĂ, fiice, s. f. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi; fată. – Fie2 + suf. -ică.

fii sf [At: DOSOFTEI, V. S. 25 / V: fică, (reg) hi~ (hică) / Pl: ~ice / E: fie2 + -ică] Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi Si: fată (12).

FIÍCĂ, fiice, s. f. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi; fată. – Fie2 + suf. -ică.

FIÍCĂ, fiice, s. f. (De obicei în legătură cu un pronume posesiv sau cu un substantiv în genitiv) Persoană de sex feminin considerată în raport cu părinții săi; fată (3). A măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294. Am avut toată vremea ca să trec pe la Marghiolița, fiica comisarului Săbiuță. ALECSANDRI, T. I 66. Am răpit pe fiica ta. id. P. P. 79. – Pronunțat: fii-că.

fiică f. fată, în raport cu părinții săi. [Derivat din fie sub influență analogică (cf. maică)].

fiĭcă f., pl. e, ĭ (dim. d. fie 1, ca puĭcă, d. puĭ. V. fiŭ). Fată (față de părințiĭ eĭ): Cornelia, mama Grahilor, era fiĭca luĭ Scipione Africanu.

FIÍ/CĂ ~ce f. Persoană de sex feminin luată în raport cu părinții săi; fată. [G.-D. fiicei; Sil. fii-] /fie + suf. ~


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!fíică (fii-) s. f., g.-d. art. fíicei; pl. fíice

fíică s. f. (sil. fii-), g.-d. art. fíicei; pl. fíice

!fíică-mea (-ta, -sa) (fii-) s. f. + adj. pr., g.-d. fíică-mii (-tii, -sii)

fíică-mea (ta, sa) s. f. + adj. (sil. fii-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIÍCĂ s. copilă, fată, (înv. și pop.) fie, (înv. și reg.) pruncă. (Aceea e ~ mea.)

FII s. copilă, fată, (înv. și pop.) fie, (înv. și reg.) pruncă. (Aceea e ~ mea.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

fíică, fiice s. f. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi; fată, fie. ◊ Fiica Sionului = (în Noul Testament) cetatea Ierusalimului, numită astfel pentru că era zidită pe muntele Sion. – Din fie „fiică” + suf. -ică.

Intrare: fiică
  • silabație: fii-că
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiică
  • fiica
plural
  • fiice
  • fiicele
genitiv-dativ singular
  • fiice
  • fiicei
plural
  • fiice
  • fiicelor
vocativ singular
  • fiică
  • fiico
plural
  • fiicelor

fiică

  • 1. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: copilă fată fie (s.f.) pruncă 3 exemple
    exemple
    • A măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294.
      surse: DLRLC
    • Am avut toată vremea ca să trec pe la Marghiolița, fiica comisarului Săbiuță. ALECSANDRI, T. I 66.
      surse: DLRLC
    • Am răpit pe fiica ta. ALECSANDRI, P. P. 79.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fie + sufix -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98