FIGURA, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

figura [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / Pzi: ~rez / E: fr figurer] 1 vt (Frî; construit cu dativul) A-și imagina. 2 vi A fi prezent undeva. 3 vi A lua parte la ceva. 4 vi A se afla înregistrat undeva. 5 vt (Rar; în artele plastice) A reda ceva.

FIGURA, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris undeva. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Franțuzism înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

FIGURA, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. Această problemă nu figurează pe ordinea de zi. ▭ Țara noastră are să figureze la Expozițiunea universală. ODOBESCU, S. II 91. ♦ (Rar) A juca într-o piesă de teatru. Aș dori să vă văd figurînd în București pe o scenă mai înaltă. ALECSANDRI, T. I 286. 2. Tranz. (Franțuzism învechit; construit cu dativul persoanei) A-și închipui, a-și imagina. Îți figurezi poate că m-am născut pe lume ca o statuă... de marmoră. ALECSANDRI, T. 1209. Figurîndu-mi disputa ce avea să stîrnească propunerea mea, gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.

FIGURA vb. I. 1. intr. A fi prezent fizic, a fi de față undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă. 2. intr. A face figurație în teatru. 3. tr. A ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina, a închipui. [< fr. figurer, it., lat. figurare].

FIGURA vb. I. intr. 1. a fi prezent undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă. 2. a face figurație în teatru. II. tr. a ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina. (< fr. figurer, lat. figurare)

A FIGURA ~ez 1. intranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A apărea în calitate de participant. ~ ca martor. 2) A fi înscris ca obiect de discuție sau de analiză. 3) A juca rol de figurant (într-o piesă de teatru). 2. tranz. înv. A-și reprezenta în gând; a-și închipui; a-și imagina. /<fr. figurer

figurà v. 1. a reprezenta prin pictură sau sculptură: a figura un templu; 2. a reprezenta alegoric: mitologia figurează Timpul ca un moșneag cu coasa în mână; 3. a fi de față: a figura la o serbare.

*figuréz v. tr. (lat. figúro, -áre). Reprezent, pictez, desemnez: mitologia figurează Timpu pintr’un moșneag cu coasa’n mînă. V. intr. Fac figură, îs văzut: crucea figurează pe toate bisericile creștineștĭ.

figura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. figurez, 3 figurează; conj. prez. 1 sg. să figurez, 3 să figureze

figura (a ~) vb., ind. prez. 3 figurează

figura vb., ind. prez. 1 sg. figurez, 3 sg. și pl. figurează

FIGURA vb. v. imagina, închipui, înfățișa, reprezenta, vedea.

FIGURA vb. v. afla.

FIGURA vb. a se afla, a fi, a se găsi, a se număra. (~ printre invitați.)

figura vb. v. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNFĂȚIȘA. REPREZENTA. VEDEA.