FICOMICETĂ, ficomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue; (și la sg.) ciupercă din această clasă. – Din fr. phycomycètes.

FICOMICETĂ ~e f. 1) la pl. Clasă de ciuperci parazite care provoacă mana cartofului și a tomatelor. 2) Ciupercă din această clasă. /<fr. phycomycetes

ficomicete sfp [At: DEX / E: fr phycomycètes] Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue.

FICOMICETE s. f. pl. Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue. – Din fr. phycomycètes.

FICOMICETE s.f.pl. Clasă de ciuperci inferioare, cuprinzînd mucegaiurile saprofite și parazite. [< fr. phycomycètes, cf. gr. phykos – algă, mykos – ciupercă].

FICOMICETE s. f. pl. clasă de ciuperci inferioare: mucega-iurile saprofite și parazite; sifomicete. (< fr. phycomycètes)

ficomicetă s. f., g.-d. art. ficomicetei; pl. ficomicete

!ficomicetă s. f., g.-d. art. ficomicetei; pl. ficomicete

ficomicete s. f. pl.

FICO- „algă de culoare verzuie”. ◊ gr. phykos „algă” > fr. phyco-, germ. phyko-, engl. phyco- > rom. fico-. □ ~cian (v. -cian), s. n., materie colorantă albastră, specifică cianoficeelor; ~crom (v. -crom), s. m., pigment albastru-verzui, prezent la algele albastre; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în ficologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul algelor; ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci parazite sau saprofite, cuprinzînd mucegaiurile, al căror aparat vegetativ este format dintr-un miceliu ramificat; ~riză (v. -riză), s. f., tip de simbioză între alge și rădăcinile unor plante.