fibrom sn [At: POP, CHIRURG., 402, ap. DA ms / Pl: ~oame, (înv) ~uri / E: fr fibrome] Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin.

*FIBROM sbst. 🩺 Ori-ce tumoare a țesutului fibros formată sub piele [fr.].

FIBROM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv.

FIBROM s.n. Tumoare benignă formată din țesut fibros, care se formează în special în țesutul conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrome].

FIBROM s. n. tumoare benignă formată din țesut fibros, în țesutul conjunctiv. (< fr. fibrome)

FIBROM ~oame n. Tumoare benignă formată într-un țesut conjuctiv. /<fr. fibrome

*fibrómă f., pl. e (d. fibră, după glaŭcomă, sarcomă). Med. Tumoare a unuĭ țesut fibros. E benignă (nu strică sîngele) și se vindecă pin operațiune saŭ pin acțiunea razelor. – Ob. fibróm, n., pl. oame saŭ urĭ.

fibrom (desp. fi-brom) s. n., pl. fibroame

fibrom (fi-brom) s. n., pl. fibroame

fibrom s. n. (sil. -brom), pl. fibroame

fibrom, pl. fibroame