3 definiții pentru fentare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FENTA, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.
FENTA vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fenta vb., ind. prez. 1 sg. fentez, 3 sg. și pl. fentează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: fentare
fentare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
fenta, fentezverb
-
- 1.1. A fanda (la scrimă). DNsinonime: fanda
-
etimologie:
- feinter DEX '09 DEX '98 DN