8 definiții pentru felibru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

felibru sm [At: DA / Pl: ~ri / E: fr félibre] Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care milita pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale.

FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre.

FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre.

FELÍBRU s.m. Poet sau prozator aparținând școlii literare constituite de Mistral în Provence. [< fr. félibre].

FELÍBRU s. m. poet sau prozator aparținând școlii literare constituite de Mistral în Provence. (< fr. félibre)

*felíbru m. (fr. félibre, d. pv. felibre, care vine d. sp. feligrés, enoriaș, lat. filius ecclesiae, fiu bisericiĭ). Nume pe care și l-aŭ dat poețiĭ provențalĭ din școala luĭ Roumanille și Mistral.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

felíbru (-li-bru) s. m., art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii

felíbru s. m. (sil. -bru), art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FELÍBRI (< fr.) s. m. pl. Membrii unei grupări literaredin S Franței, întemeiate în 1854 de F. Mistral ș.a., cu scopul dezvoltării, literaturii și tradițiilor provensale. În anul 1879, Societatea F. a decernat lui V. Alecsandri premiul pentru „Cântecul gintei latine”.

Intrare: felibru
  • silabație: -bru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • felibru
  • felibrul
  • felibru‑
plural
  • felibri
  • felibrii
genitiv-dativ singular
  • felibru
  • felibrului
plural
  • felibri
  • felibrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)