FARMACEUTICĂ ~ci f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul sub- stanțelor medicamentoase (prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea lor). [Sil. -ce-u-] /<fr. pharmaceutique

FARMACEUTIC, -Ă, farmaceutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține farmaciei, privitor la farmacie. 2. S. f. Ramură a medicinei care studiază prepararea, clasificarea, acțiunea etc. substanțelor medicamentoase; farmacologie. – Din fr. pharmaceutique, lat. pharmaceuticus.

farmaceutic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pharmaceutique, lat pharmaceuticus] 1-2 a Care aparține farmaciei (1-2). 3-4 Referitor la farmacie (1- 2). 5-6 Specific farmaciei (1-2). 7 sf (Iuz) Farmacologie.

FARMACEUTIC, -Ă I. adj. referitor la farmacie. II. s. f. știință care studiază compoziția, prepararea și folosirea medicamentelor. (< fr. pharmaceutique, lat. pharmaceuticus)

farmaceutic a. relativ la farmacie: preparațiune farmaceutică. ║ farmaceutică f. partea medicinei care tratează despre medicamente.

*farmacéŭtic și -eútic, -ă adj. (vgr. pharmakeutikós). De farmacie: preparațiune farmaceutică. S. f. Acea parte a medicineĭ care tratează despre facerea și întrebuințarea medicamentelor.

farmaceutică s. f., g.-d. art. farmaceuticii

farmaceutică s. f., g.-d. art. farmaceuticii

farmaceutică s. f., g.-d. art. farmaceuticii

farmaceutică (e-u), gen. farmaceuticii