12 definiții pentru fătălău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fătălău sm [At: DDRF / V: (reg) rău / Pl: ~ăi / E: fată + -ălăiu] 1 (Pop) Hermafrodit. 2 (Prt; gmț) Persoană de sex masculin cu caracteristici fizice și de comportament de tip feminin și care preferă compania femeilor. 3 Fătană.

FĂTĂLẮU, fătălăi, s. m. (Pop.) Hermafrodit. ♦ (Peior. și glumeț) Băiat căruia îi place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucături de fată. – Fată + suf. -ălău.

FĂTĂLẮU, fătălăi, s. m. (Pop.) Hermafrodit. ♦ (Peior. și glumeț) Băiat căruia îi place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucături de fată. – Fată + suf. -ălău.

FĂTĂLẮU, fătălăi, s. m. (Popular) Persoană care întrunește caracterele ambelor sexe; hermafrodit. Văzură că un muțunache se zborșea în apropiere. Li se păru că spunea ceva, dar nu-l auzeau din cauza țipetelor lor. «Ia tăceți, fă,se răsti una la celelaltesă auzim ce spune fătălăul». PAS, Z. II 208. Nu e vorba nici de mine, nici de d-voastră, nici de fătălăul acela de Ludovic cu creier de capră. E vorba de Franța. CAMIL PETRESCU, T. II 351. ♦ Băiat căruia îi place mai mult societatea fetelor, care este timid sau are apucături de fată.

FĂTĂLẮU ~i m. pop. 1) Bărbat care manifestă interes deosebit față de femei. 2) Persoană care are trăsături proprii ambelor sexe; hermafrodit; androgin. /fată + suf. ~ălău

fătălău m. 1. fată mare și greoaie; 2. băiat ce seamănă mai mult a fată. [Derivat analogic din fată].

feteléŭ adj. m. (d. fată). Ermafrodit, bărbat cu aspect de femeĭe. Cocoș feteleŭ, care nu calcă. – Și fătălău.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fătălắu (pop.) s. m., art. fătălắul; pl. fătălắi, art. fătălắii

fătălău s. m., art. fătălăul; pl. fătălăi, art. fătălăii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂTĂLĂU s. v. hermafrodit.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fătălău (feteleu), fătălăi (fetelei), s.m. (pop.) 1. flăcău cu apucături de fată. 2. om fără căpătâi. 3. hermafrodit. 4. fată bătrână și urâtă; fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău.

Intrare: fătălău
fătălău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fătălău
  • fătălăul
  • fătălău‑
plural
  • fătălăi
  • fătălăii
genitiv-dativ singular
  • fătălău
  • fătălăului
plural
  • fătălăi
  • fătălăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)