FĂTĂLĂU, fătălăi, s. m. (Popular) Persoană care întrunește caracterele ambelor sexe; hermafrodit. Văzură că un muțunache se zborșea în apropiere. Li se păru că spunea ceva, dar nu-l auzeau din cauza țipetelor lor. «Ia tăceți, fă, – se răsti una la celelalte – să auzim ce spune fătălăul». PAS, Z. II 208. Nu e vorba nici de mine, nici de d-voastră, nici de fătălăul acela de Ludovic cu creier de capră. E vorba de Franța. CAMIL PETRESCU, T. II 351. ♦ Băiat căruia îi place mai mult societatea fetelor, care este timid sau are apucături de fată.