33 de definiții pentru fără


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fă [At: COD. VOR. 36/11 / V: făr, făre, (reg) fă, (Trs) for / E: ml foras „afară”] 1 pp (Înv; și îlpp ~ de) (În) afară de... 2 pp (Înv; și îal) Pe lângă... 3 pp (Trs; îlav) Făr de-aceea (sau de-aia) Oricum. 4 av (Îrg) Decât. 5 c (Îrg; în general în construcții negative și în legătură cu „numai”) Decât. 6 c (Înv; în construcții interogative) Dacă nu... Că cine eDumnezeu, fără Domnul? 7 c (Înv; îlc) ~ că... Decât (numai) că... 8 c (Înv; îal) Exceptând că... 9 pp (Înv; îlc) ~ ce... Pe lângă că... 10 c (Înv; îlc) ~ când... Decât dacă... 11-12 c (Înv; îlav; îlc) decât... Decât. 13 c (Înv; îlc) ~ decât numai... Decât că... 14-15 c (Înv; îlav; îlc) ~ cât, ~ cât numai..., ~ de numai (cât)... Decât (numai) (că)... 16 pp (Înv; îlav) ~ de cu... Decât cu... 17 c (Îrg; după negație, cu sens adversativ; adesea complinit prin „numai”) Ci (1). 18 c (Înv; îlc) ~ de cât Dar. 19 c (Înv; îlc) ~ cât Ci numai. 20 c (Înv; îlc) ~ de numai Însă. 21 c (Îal) Ci (1). 22 c (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul) Are valoarea unei negații A ascultat fără să spună nimic. 23 c (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor 24 pp (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. 25-26 pp (Înv; îljv) ~ șir Incoerent. 27-28 pp (Înv; îljv) ~ cale Nedrept. 29 pp (Pop; îla) ~ (de) căpătâi Sărac. 30 pp (Îal) Vagabond. 31 pp (Înv; îlav) ~ cuvânt (sau ~ de cale) Pe nedrept. 32 (Înv; îlav) ~ rând Necumpătat. 33 pp (Înv; îla) ~ seamă Foarte mulți. 34 pp (Înv; îlav) ~ seamă Extrem de... 35 pp (Înv; îlav) ~ veste Pe neașteptate. 36 pp (Îlav) Brusc. 37 pp (Înv; îlav) ~ (de) vreme De timpuriu. 38 pp (Înv; îla) ~ (de) minte Nebun. 39 pp (îal) Nesocotit. 40 pp (Înv; îc) ~-de-cinste Necinste. 41 pp (Înv; îc) ~-de-dumnezeire Necredință. 42 pp (Înv; îc) ~-fund Prăpastie. 43 pp (Înv; îc) ~-minte Nebunie. 44 pp (Îae) Prostie. 45 pp (Înv; îc) ~-moarte Nemurire. 46 pp (Înv; îc) ~-omenire (sau ~-de-omenie) Cruzime. 47 pp (Înv; îc) ~-rău Nevinovăție. 48 pp (Înv; îc) ~-veste Nesiguranță. 49 pp (Înv; îc) ~-voroavă Liniște. 50 pp (Înv; csnp; îc) ~-vreme Maturitate. 51 pp (Înv; îlav) ~ nemică Nimic. 52 pp (În legătură cu noțiuni care arată cantitatea sau măsura) Indică cât lipsește până la o măsură deplină E zece fără cinci minute. 53 pp (În operații aritmetice de scădere) Minus. 54 pp Introduce complementele circumstanțiale sociative negative Pot să trăiesc și fără tine. 55 pp Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative A scos cinul fără clește. corectată

FẮRĂ prep., conj. I. Prep. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește. II. 1 (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor. 2. (Reg.; după negație, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... – Lat. foras „afară”.

FẮRĂ, conj., prep. I. 1. (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor. 2. (Reg.; după negație, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește.Lat. foras „afară”.

FẮRĂ2 prep. (Adesea urmat de prep. «de») Exprimă lipsa. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute; conține ideea de excludere) Lipsit de... Mineritul fără disciplină înseamnă moartea minei. DAVIDOGLU, M. 29. Ea a închis ochii, fără nici o vorbă, fără nici un suspin, ca un copil cuminte. BART, E. 389. Din nebăgare de seamă și fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău. ISPIRESCU, L. 42. ◊ Loc. adj. Fără de lege v. lege. ◊ (Adesea în opoziție cu prep. «cu») Între atîtea materii scuipate cu indîrjire afară, cu voie sau fără voie, urca și aurul, lichefiat și zăpăcit, tîrît în această incandescentă dezlănțuire. BOGZA, Ț. 11. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura) Arată cît lipsește pînă la o măsură deplină. Un kilogram fără 10 grame. Este ora cinci fără zece minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi fac doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. SLAVICI, O. I 278. Simți că, de aci înainte, fără dînsa nu va putea trăi. ISPIRESCU, L. 35. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește.

FẮRĂ1 conj. 1. (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul) Are valoarea unei negații. Cîrdul [de oi] mergea... încet, fără să atingă iarba miriștilor ori a măturilor. PREDA, Î. 145. El și-a ridicat, de lîngă scorbură săculețul cu pește și a purces în fugă spre tîrg, fără să-și ia de la mine rămas-bun. SADOVEANU, N. F. 56. Adesea îmi făceam somnul pe scaun, rezemat de masă, fără a mă atinge cu săptămînile de pat. GHICA, S. 146. Gingașa copilă ceti răvașul... fără să verse macar o lacrimă. NEGRUZZI, S. I 25. Eu răspund dintr-un cuvînt, Făr’să pun ochii-n pămînt. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu... Fără să fie hotărîtor, argumentul său a contribuit la lămurirea problemei. 2. (Regional; după negație cu sens adversativ, uneori întărit prin «decît», «numai») Ci, dar. Capul meu nu mă duce așa departe, fără de cît, dau socoteală că nimic nu aleargă așa de iute ca gîndul. ISPIRESCU, L. 178. Nici mă iubești, nici mă lași, Făr-numai necaz îmi faci. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. Nici frumos nu ești prea tare, Nici gazdă nu ești prea mare, Făr-pe seama dumitale. id. ib. 408. ♦ (Arhaic; cu valoare adverbială, de obicei urmat de «numai») Decît, (în) afară de, exceptînd pe. Ce să fie asta de n-am întîlnit eu, cale de atîtea zile de cînd viu, nici un suflețel de om... fără numai grămezi – grămezi de oase? ISPIRESCU, L. 101. Alți boieri mai aproape nu se aflară, fără numai Preda Buzescu și frate-său. BĂLCESCU, O. II 202.

fắră conj., prep. I 1 (urmat de o prop. circ. de mod sau de un vb. la inf. care îi ține locul; are val. unei negații) Gingașa copilă ceti răvașul... fără să verse măcar o lacrimă (C. NEGR.) 2 (urmat de o prop. conces. sau de un vb. la inf. care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie hotărâtor, argumentul său a contribuit la lămurirea problemei. 3 (înv., reg.; după negație; cu sens advers.) Ci, dar. Nici mă iubești, nici mă lași, Făr-numai necaz îmi faci (POP.). ◊ Loc. conj. (înv.) Fără că... = decât (numai) că... Fără când... = decât dacă... Fără decât numai... = decât că... Fără cât numai... sau fără de numai (cât)... = decât numai (că)... Fără cât = ci numai. 4 (arh.; cu val. adv.; de obicei urmat de „numai”) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... Alți boieri mai aproape nu se aflară, fără numai Preda Buzescu și frate-său (BĂLC.). II prep. (în opoz. cu prep. „cu”; exprimă negarea asocierii sau ideea de excludere) 1 Introduce un atribut sau un nume predicativ care exprimă caracterizarea prin a) Posesie. Sărăcenii erau un sat fără popă (SLAV.); b) Conținut. Pahar fără apă; c) Asociere. Cafea fără zahăr. 2 (după un subst. vb. sau care are un sens apropiat de al unui vb.) Introduce un atribut care exprimă: a) Instrumentul. Pescuitul fără undiță; b) Asocierea. Traiul fără ea devenise de nesuportat. 3 (introduce un circ. de mod) Trăiră mulți ani fără certuri. 4 (introduce un compl. asociativ neg.) A plecat fără sora lui. 5 (întărit de adv. „numai”, „cât”; introduce un circ. de excepție) Nu am întâlnit niciun copac..., fără numai grămezi de ramuri. 6 (introduce un circ. instr. neg.) A scos cuiele fără clește. 7 (în constr. cu num. care exprimă orele, cantitatea sau măsura, indică lipsa unei părți până la măsura deplină) Este ora cinci fără zece minute. 8 (în operații aritmetice de scădere; leagă două num.) 10 fără 2 fac 8. 9 Loc.adj., adv. (înv.) Fără cuvânt = pe nedrept. Fără (de) cale v. cale. Fără (de) căpătâi v. căpătâi. Fără (de) minte v. minte. Fără (de) număr v. număr. Fără (de) rând v. rând. Fără seamă v. seamă. Fără șir v. șir. Fără (de) veste v. veste. Fără (de) vreme v. vreme. 10 Compuse: (înv.) fără-de-cinste = necinste; fără-de-dumnezeire = necredință; fără-fund = prăpastie; fără-minte = nebunie; fără-veste = nesiguranță; fără-vreme = maturitate; fără-voroavă = liniște. • / lat. fǒras „afară”.

FẮRĂ1 prep. 1) (exprimă un raport privativ, indicând lipsa, privațiunea, excluderea) Lucrează fără întrerupere. 2) mat. (exprimă un raport limitativ, indicând operația scăderii) Minus. Cinci fără trei. 3) (exprimă un raport de insuficiență a unei părți dintr-un întreg) Este ora 12 fără douăzeci de minute. /<lat. foras

FẮRĂ2 conj. (exprimă un raport privativ) Fără să ochească, a nimerit în țintă. /<lat. foras

fără prep. 1. indică o privațiune: fără ajutor; 2. o excepțiune: fără numai. [Lat. FORAS].

fără prep. (lat. fŏras, afară [cu mișcare], d. *fŏra și fŏres, ușă, care corespunde cu vgr. thýra, got. daur, engl. door, germ. thor și thüre, vsl. dvorŭ [V. dveră, firidă, vornic]; it. fuori, fuora, afară: pv. foras, vfr. fuers, nfr. fors, hors, sp. fuera, pg. fora. V. afară). Lipsit de: plec fără tine, fără să-ĭ spun. Prematur, înainte de timp: a muri fără de vreme. Fără dor și poate (V. dor 2). Fără (de) veste, subit, de odată: un atac fără (de) veste. Fără cît, fără numaĭ (Vechĭ, Trans.), de cît numaĭ, afară de: n’a adus nimic, fără cît (saŭ fără numaĭ) niște lemne, să nu te închinĭ nimănuĭ fără cît (saŭ fără numaĭ) Tatăluĭ. – Și fără de: numere soț orĭ fără de soț (păreche orĭ nepăreche), om fără de lege (criminal). – Și făr’de: plec făr’de frică.

fără-de-lege f., pl. fără-de-legĭ. Crimă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂRĂ adv. 1. (înv.) bez. (A dat tributul, ~ plocon.) 2. v. minus.

FĂRĂ conj. v. ci, dar, însă, numai.

FĂ adv., prep. 1. adv. (înv.) bez. (A dat tributul, ~ plocon.) 2. prep. minus. (5 ~ 3.)

fă conj. v. CI. DAR. ÎNSĂ. NUMAI.

TELEGRAFIE FĂRĂ FÍR s. v. radiotelegrafie.

TELEGRAFIE FĂRĂ FIR s. (FIZ.) radiotelegrafie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fắră prep.1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ține seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. Lat. fŏrās (Pușcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. făr ar putea reprezenta lat. foris. Cf. și afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s. f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fără, adv. – (reg.; înv.) Numai, decât: „Apoi fără aicea o perit vara tătarii” (Papahagi, 1925: 312; Borșa). – Lat. foras „afară” (Scriban, Șăineanu; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA) < *fora, fores „ușă” (Scriban).

Lied ohne Worte (cuv germ. [li:d o:ne vorte] „cântec fără cuvinte”; fr. Romance sans paroles; engl. song without Words), piesă instrumentală asemănătoare, ca structură și cantabilitate, liedului*. Frecvent în creația compozitorilor romantici (Mendelssohn-Bartholdy, – 36 L., bazate mai ales pe principiul melodiei cu acomp., cu schema: preludiu (2) și postludiu* încadrând o melodie cu caracter vocal) și în cea a compozitorilor aparținând școlilor naționale (Smetana, Rimski-Korsakov).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

À TORT ET À TRAVERS (fr.) fără noimă, fără vrute și nevrute – A vorbi à tort et à travers. V. și Ab hoc et ab hac.

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31.

IOAN FĂRĂ DE ȚARĂ, rege al Angliei (1199-1216), din dinastia Plantagenet. În urma războiului din 1204-1206 cu regele francez, Filip II August, a pierdut posesiunile din Franța (Normandia, Anjou, Maine ș.a.). Conflictul său cu papa Innocentiu III s-a încheiat în 1213 prin victoria Papalității, față de care regele englez a prestat omagiu, fiind obligat și la plata unei sume de bani. Profitând de înfrângerile suferite în Franța (1214), seniorii feudali englezi îi impun Magna Charta Libertatum (15 iun. 1215).

LACUL FĂRĂ FUND, lac antropologic, heliotermic, situat în perimetrul orașului Ocna Sibiului, format în cadrul unei saline părăsite în 1775. Supr.: 1.665 m2; ad. max.: 32 m. Salinitatea apei la suprafață este de 96 g/l, iar la 6 m adâncime de 318 g/l. Pe timpul verii, temp. apei la suprafață este de 24,5°C, la 2,5 m adâncime 31,4°C, iar la sub 3 m adâncime scade 12-14°C, devenind constantă către fundul lacului. Declarat rezervație naturală hidrogeologică.

MEDICI FĂRĂ FRONTIERE, asociație nonguvernamentală, fondată în 1971, formată din medici și personal auxiliar, având ca scop acordarea de asistență medicală unor populații care au ori au avut de suferit de pe urma războaielor sau a unor calamități naturale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fără căpătâi expr. 1. șomer, neangajat. 2. haimana, fără serviciu.

fără mișto expr. (vulg.) de-adevăratelea; serios; sincer.

fără nici un chichirez expr. v. fără cap și coadă.

fără o doagă expr. (d. oameni) nebun, smintit; anormal.

fără o lescaie / lețcaie expr. lefter, complet lipsit de bani / de resurse materiale.

fără perdea expr. exprimat / spus / făcut în mod necuviincios, trivial, obscen.

Intrare: fără
conjuncție (I11)
Surse flexiune: DOR
  • fă