12 definiții pentru fărâmița


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.

FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.

fărâmița vtr [At: PANN, ap.TDRG / V: ~răm~, ~rămiți / Pzi: ez / E: fărâmiță] 1-2 A (se) transforma în fărâmițe.

A FĂRÂMIȚÁ ~éz tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmițeze. /Din fărâmiță

A SE FĂRÂMIȚÁ se ~eáză intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici de tot. /Din fărâmiță

FĂRÎMIȚÁ, fărîmițez, vb. I. Tranz. A face fărîmițe, a fărîma mărunt. A fărîmița pîinea.Fig. Burghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1.

fărămițà v. a face mici fărăme.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fărâmițá (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițeáză

fărâmițá vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițéz, 3 sg. și pl. fărâmițeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂRÂMIȚÁ vb. v. mărunți.

FĂRÎMIȚA vb. a mărunți, a sfărîma, (rar) a amănunți, (Ban. și prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment.)

Intrare: fărâmița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fărâmița
  • fărâmițare
  • fărâmițat
  • fărâmițatu‑
  • fărâmițând
  • fărâmițându‑
singular plural
  • fărâmițea
  • fărâmițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fărâmițez
(să)
  • fărâmițez
  • fărâmițam
  • fărâmițai
  • fărâmițasem
a II-a (tu)
  • fărâmițezi
(să)
  • fărâmițezi
  • fărâmițai
  • fărâmițași
  • fărâmițaseși
a III-a (el, ea)
  • fărâmițea
(să)
  • fărâmițeze
  • fărâmița
  • fărâmiță
  • fărâmițase
plural I (noi)
  • fărâmițăm
(să)
  • fărâmițăm
  • fărâmițam
  • fărâmițarăm
  • fărâmițaserăm
  • fărâmițasem
a II-a (voi)
  • fărâmițați
(să)
  • fărâmițați
  • fărâmițați
  • fărâmițarăți
  • fărâmițaserăți
  • fărâmițaseți
a III-a (ei, ele)
  • fărâmițea
(să)
  • fărâmițeze
  • fărâmițau
  • fărâmița
  • fărâmițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fărâmița

  • 1. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fărâma mărunți sfărâma 2 exemple
    exemple
    • A fărâmița pâinea.
      surse: DLRLC
    • figurat Burghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • fărâmiță
    surse: DEX '98 DEX '09