12 definiții pentru făcălui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

făcălui vt [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, mai ales fasolea (pentru a le face piure).

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A amesteca, frecînd și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea, pentru a le face pireu.

A FĂCĂLUÍ ~ésc tranz. 1) (legume) A zdrobi și a amesteca (cu făcălețul), prefăcând într-o pastă omogenă. 2) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a snopi; a toropi. /cf. făcăleț

A SE FĂCĂLUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /cf. făcăleț

făcăluì v. 1. a mesteca cu făcălețul; 2. a bate fasolea; 3. fam. a bate: mi-a sdrobit oasele..., parcă’s făcăluită AL.

făcăluĭésc și (Munt. vest) fî́cîĭ, a v. tr. (ung. fa-kalán, lingură de lemn, din care s’a făcut făcălan, făcălăŭ, care aŭ dispărut după ce s’a format verbu. V. făcăŭ). Bat (amestec) cu făcălețu. Fasole, mazăre făcăluită, mazăre bătută (prefăcută’n pastă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făcăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 să făcăluiáscă

făcăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făcăluiáscă

făcălui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, conj. făcăluiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂCĂLUÍ vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)

FĂCĂLUI vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)

Intrare: făcălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făcălui
  • făcăluire
  • făcăluit
  • făcăluitu‑
  • făcăluind
  • făcăluindu‑
singular plural
  • făcăluiește
  • făcăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făcăluiesc
(să)
  • făcăluiesc
  • făcăluiam
  • făcăluii
  • făcăluisem
a II-a (tu)
  • făcăluiești
(să)
  • făcăluiești
  • făcăluiai
  • făcăluiși
  • făcăluiseși
a III-a (el, ea)
  • făcăluiește
(să)
  • făcăluiască
  • făcăluia
  • făcălui
  • făcăluise
plural I (noi)
  • făcăluim
(să)
  • făcăluim
  • făcăluiam
  • făcăluirăm
  • făcăluiserăm
  • făcăluisem
a II-a (voi)
  • făcăluiți
(să)
  • făcăluiți
  • făcăluiați
  • făcăluirăți
  • făcăluiserăți
  • făcăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • făcăluiesc
(să)
  • făcăluiască
  • făcăluiau
  • făcălui
  • făcăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)