eșarpă sf vz eșarfă

*EȘARPĂ (pl. -pe) sf. 1 Lentă ¶ 2 Bandaj, legătură atîrnată de gît pentru a susține un braț bolnav ¶ 3 Fășie lungă de stofă pe care femeile o poartă în jurul gîtului [fr. écharpe].

EȘARPĂ s.f. 1. Direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. 2. Eșarfă (2) [în DN]. [< fr. (en) écharpe].

EȘARPĂ s. f. direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. (< fr. écharpe)

eșarfă [At: ASACHI, I. 399/₂₂ / V: ~rpă, (înv) eșarf (Pl: ~uri) sn, șarpă, șarf (Pl: ~uri) sn, (reg) șarfă / Pl: ~fe / E: fr écharpe] 1 (Adesea urmat de diverse determinări calificative) Bandă lată de țesătură purtată peste piept sau în jurul taliei, ca însemn al unei funcții sau demnități. 2 (Med) Bandaj purtat în jurul gâtului, care susține o mână fracturată. 3 Fâșie de mătase sau lână purtată de femei în jurul gâtului sau pe umeri. 4 (Pex) Fular. 5 (Îvr; îf șarpă) Geantă mică. 6 (Mil; îf ~rpă; șîla în eșarpă) Direcție de tragere oblică față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. corectat(ă)

eșarpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșarpei; pl. eșarpe

eșarpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșarpei; pl. eșarpe

eșarpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșarpei; pl. eșarpe

eșarpă, -pe.