opțiuni
  • info

8 definiții pentru eșarpă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșarpă sf vz eșarfă

EȘARPĂ s.f. 1. Direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. 2. Eșarfă (2) [în DN]. [< fr. (en) écharpe].

EȘARPĂ s. f. direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. (< fr. écharpe)

eșarfă [At: ASACHI, I. 399/22 / V: ~rpă, (înv) eșarf (Pl: ~uri) sn, șarpă, șarf (Pl: ~uri) sn, (reg) șarfă / Pl: ~fe / E: fr écharpe] 1 (Adesea urmat de diverse determinări calificative) Bandă lată de țesătură purtată peste piept sau în jurul taliei, ca însemn al unei funcții sau demnități. 2 (Med) Bandaj purtat în jurul gâtului, care susține o mână fracturată. 3 Fâșie de mătase sau lână purtată de femei în jurul gâtului sau pe umeri. 4 (Pex) Fular. 5 (Îvr; îf șarpă) Geantă mică. 6 (Mil; îf ~rpă; șîla în eșarpă) Direcție de tragere oblică față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eșarpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșarpei; pl. eșarpe

eșarpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșarpei; pl. eșarpe

eșarpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșarpei; pl. eșarpe

eșarpă, -pe.

Intrare: eșarpă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșarpă
  • eșarpa
plural
  • eșarpe
  • eșarpele
genitiv-dativ singular
  • eșarpe
  • eșarpei
plural
  • eșarpe
  • eșarpelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eșarpă, eșarpesubstantiv feminin

  • 1. Direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.