exploatator, ~oare smf, a [At: I. IONESCU, M. 154, cf COSTINESCU / V: (înv) esp~, (îvr) ~lot~, esploatăt~, (pop) esplot~ sm / P: ~ploa~ / Pl: ~i, ~ / E: exploata + -tor] 1-2 (Persoană sau clasă socială) care își însușește fără echivalent produsele muncii altora create prin supramuncă. 3-4 (Persoană, întreprindere, societate etc.) care valorifică ceva sau care obține un profit (din ceva) prin investiții bănești, de muncă etc. 5-6 (Persoană) care profită (prin mijloace lipsite de scrupule) sau care trage foloase (în mod abuziv), de pe urma unei anumite împrejurări etc.