EXOSMOZĂ, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui fluid, prin osmoză, din spațiul mărginit de o membrană semipermeabilă în cel din afara ei. – Din fr. exosmose.

exosmoză sf [At: CONTA, O. F. 138 / V: ~osă, eso~ / Pl: ~ze / E: fr exosmose] Fenomen de trecere a unui fluid printr-o membrană poroasă sub influența unei diferențe de potențial electric care există între cele două fețe ale membranei.

EXOSMOZĂ, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui fluid printr-o membrană poroasă sub influența unei diferențe de potențial electric care există între cele două fețe ale membranei. – Din fr. exosmose.

EXOSMOZĂ, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui lichid printr-o membrană poroasă în care substanța trece din modul interior membranei în afara ei sub influența unei diferențe de potențial electric care există între cele două fețe ale membranei.

EXOSMOZĂ s.f. Fenomenul de trecere a unui lichid printr-o membrană poroasă din spațiul mărginit de ea către mediul dinafara ei. [< fr. exosmose < gr. exo – în afară, osmos – împingere].

EXOSMOZĂ s. f. ieșire a unui lichid, prin osmoză, din membrana poroasă. (< fr. exosmose)

exosmoză f. Fiz. curent contrar endosmozei.

*exosmóză f., pl. e (vgr. ex, afară, și osmoză). Fiz. Curent din ăuntru afară care se produce cînd doŭă lichide de densitățĭ diferite îs separate printr’o membrană.

esosmoză sf vz exosmoză

exosmosă sf vz exosmoză

exosmoză (desp. e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exosmozei; pl. exosmoze

!exosmoză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exosmozei; pl. exosmoze

exosmoză s. f. (sil. mf. ex-) → osmoză

exosmoză.