36 de definiții pentru excelență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCELENȚĂ s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia.

excelență sf [At: (sfârșitul sec. XVIII) LET. III, 257/4 / V: (înv) ~ție, exțelenție, exe~, exelenție, esc~, escelenție, escelin~, (îvr) exțeleanție, exelensie, escelencie, esel~, eselenție, eselință, ecțelenție, celenție / P: ex-ce~ / Pl: ~țe / E: fr excellence, lat excellentia] 1 (Adesea urmat de un adjectiv posesiv) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o persoană cu rang înalt Si: înălțime. 2 Titlu acordat ambasadorilor sau marilor demnitari de stat. 3 Înalt grad de superioritate. 4 (Îlav) Prin ~ În cel mai înalt grad Si: eminamente.

EXCELENȚĂ, excelențe, s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia.

EXCELENȚĂ, excelențe, s. f. 1. (De obicei însoțit de «voastră», «sa») Titlu acordat miniștrilor și ambasadorilor în statele burgheze. 2. (Mai ales în loc. adj. și adv.) Prin excelență = în cel mai înalt grad, mai ales.

EXCELENȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia].

EXCELENȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia)

EXCELENȚĂ ~e f. 1) Caracter excelent; calitate foarte bună. 2) (în țările apusene) Titlu onorific, folosit și ca termen de reverență, acordat ambasadorilor, miniștrilor și demnitarilor bisericești. ◊ Prin ~ în mod foarte reprezentativ; în cel mai înalt grad; eminamente. [G.-D. excelenței] /<fr. excellence, lat. excellentia

excelență f. 1. grad înalt de perfecțiune; 2. titlu de onoare dat ambasadorilor; prin excelență, în gradul cel mai înalt.

*excelénță f., pl. e (lat. ex-cellentia). Distincțiune, eminență: excelența gustuluĭ. Titlu de onoare dat miniștrilor, miniștrilor plenipotențiarĭ și ambasadorilor. Pin excelență, cu distincțiune: un om pin excelență bun.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!excelență (perfecțiune) s. f., g.-d. art. excelenței; pl. excelențe

Excelență (termen de adresare) s. f. (către ambasadori, arhiepiscopi catolici, miniștri, președintele Academiei Române, președinți de stat)

excelență (perfecțiune) s. f., g.-d. art. excelenței

Excelență (termen de adresare) s. f.

Excelență (termen de adresare) s. f.

excelență s. f., g.-d. art. excelenței; pl. excelențe

excelență (calitate desăvârșită; prin excelență) Excelență (titlu; Excelența Sa, abreviat: E. S.).

!Excelența Sa loc. pr., g.-d. Excelenței Sale; pl. Excelențele Lor

!Excelența Voastră loc. pr., g.-d. Excelenței Voastre

Excelența sa (voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Excelenței sale (voastre)

Excelențele lor s. f. art. pl. + pr.

Intrare: excelență
excelență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excelență
  • excelența
plural
  • excelențe
  • excelențele
genitiv-dativ singular
  • excelențe
  • excelenței
plural
  • excelențe
  • excelențelor
vocativ singular
plural
ecțelenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecțelenție
  • ecțelenția
plural
  • ecțelenții
  • ecțelențiile
genitiv-dativ singular
  • ecțelenții
  • ecțelenției
plural
  • ecțelenții
  • ecțelențiilor
vocativ singular
plural
escelencie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escelencie
  • escelencia
plural
  • escelencii
  • escelenciile
genitiv-dativ singular
  • escelencii
  • escelenciei
plural
  • escelencii
  • escelenciilor
vocativ singular
plural
escelență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escelență
  • escelența
plural
  • escelențe
  • escelențele
genitiv-dativ singular
  • escelențe
  • escelenței
plural
  • escelențe
  • escelențelor
vocativ singular
plural
escelenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escelenție
  • escelenția
plural
  • escelenții
  • escelențiile
genitiv-dativ singular
  • escelenții
  • escelenției
plural
  • escelenții
  • escelențiilor
vocativ singular
plural
escelință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escelință
  • escelința
plural
  • escelințe
  • escelințele
genitiv-dativ singular
  • escelințe
  • escelinței
plural
  • escelințe
  • escelințelor
vocativ singular
plural
celenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eselență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eselență
  • eselența
plural
  • eselențe
  • eselențele
genitiv-dativ singular
  • eselențe
  • eselenței
plural
  • eselențe
  • eselențelor
vocativ singular
plural
eselenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eselenție
  • eselenția
plural
  • eselenții
  • eselențiile
genitiv-dativ singular
  • eselenții
  • eselenției
plural
  • eselenții
  • eselențiilor
vocativ singular
plural
eselință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eselință
  • eselința
plural
  • eselințe
  • eselințele
genitiv-dativ singular
  • eselințe
  • eselinței
plural
  • eselințe
  • eselințelor
vocativ singular
plural
excelenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excelenție
  • excelenția
plural
  • excelenții
  • excelențiile
genitiv-dativ singular
  • excelenții
  • excelenției
plural
  • excelenții
  • excelențiilor
vocativ singular
plural
exelensie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exelensie
  • exelensia
plural
  • exelensii
  • exelensiile
genitiv-dativ singular
  • exelensii
  • exelensiei
plural
  • exelensii
  • exelensiilor
vocativ singular
plural
exelență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exelență
  • exelența
plural
  • exelențe
  • exelențele
genitiv-dativ singular
  • exelențe
  • exelenței
plural
  • exelențe
  • exelențelor
vocativ singular
plural
exelenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exelenție
  • exelenția
plural
  • exelenții
  • exelențiile
genitiv-dativ singular
  • exelenții
  • exelenției
plural
  • exelenții
  • exelențiilor
vocativ singular
plural
exțeleanție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exțeleanție
  • exțeleanția
plural
  • exțeleanții
  • exțeleanțiile
genitiv-dativ singular
  • exțeleanții
  • exțeleanției
plural
  • exțeleanții
  • exțeleanțiilor
vocativ singular
plural
exțelenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exțelenție
  • exțelenția
plural
  • exțelenții
  • exțelențiile
genitiv-dativ singular
  • exțelenții
  • exțelenției
plural
  • exțelenții
  • exțelențiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excelență, excelențesubstantiv feminin

  • 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. rar Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. DN
    • chat_bubble locuțiune Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: eminamente
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.