EVGHENIE, evghenii, s. f. (Înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía.

evghenie sf [At: CANTEMIR, HR. 25/11 / Pl: ~ii / E: ngr εὐγενεία] (Grî) 1 Rangul de boier. 2 (Urmat de un adjectiv posesiv) Termen reverențios de adresare către un boier. 3 Caracter nobil. 4 Distincție, eleganță.

†EVGHENIE sf. Nobleță: cînd mă gîndesc la evghenia familiei noastre, uite, îmi vine amețeală NEGR.; Evghenia noastră, titlu (obicinuit mai ales în epoca fanariotă) la adresa unei persoane nobile: creditorii Evgheniei noastre ALECS. [ngr. εύγενία].

† EVGHENIE sf. Nobleță: cînd mă gîndesc la evghenia familiei noastre, uite, îmi vine amețeală (NEGR.); Evghenia noastră, titlu (obicinuit mai ales în epoca fanariotă) la adresa unei persoane nobile: creditorii Evgheniei noastre (ALECS.) [ngr. εὐγενία].

EVGHENIE, evghenii, s. f. (Grecism înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía.

EVGHENIE, evghenii, s. f. (Grecism învechit) 1. Boierie, noblețe. Cînd mă gîndesc la evghenia familiei noastre, uite, îmi vine amețeală. GHICA, S. A. 112. 2. (Urmat de un adjectiv posesiv) Formulă cu care se adresa cineva unui boier din țările romîne în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a celui de al XIX-lea. Vărul evgheniei-voastre v-au proscalisit. ALECSANDRI, T. 1228.

EVGHENIE, evghenii, s. f. (Grecism înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Ngr. evgenia.

evghenie f. od. nobleță din naștere, vorbind mai ales de cea fanariotă: evghenia nu plătește niciun zlot în ochii mei AL. [Gr. mod.].

evgheníe f. (ngr. evgéneia, nobleță, politeță; evgenía, nobleță. V. eŭgeníe și panevgheníe). Sec. 18-19. Apoĭ iron. Nobleță, boĭerie.

evghenie (înv.) s. f., art. evghenia, g.-d. art. evgheniei; pl. evghenii, art. evgheniile (desp. -ni-i-)

evghenie (înv.) s. f., art. evghenia, g.-d. art. evgheniei; pl. evghenii, art. evgheniile

evghenie s. f., art. evghenia, g.-d. art. evgheniei; pl. evghenii, art. evgheniile

evghenie (-ii), s. f. – Boierie, noblețe. Ngr. εὐγένεια. Sec. XVIII (Gáldi 184). – Der. (din gr.) evghenicos, adj. (nobil, aristocratic); evghenisi, vb. (a înnobila, a da un titlu nobiliar); evghenist, s. m. (nobil, aristocrat).

EVGHENIE s. v. aristocrație, boierime, nobilime, noblețe.

evghenie s. v. ARISTOCRAȚIE. BOIERIME. NOBILIME. NOBLEȚE.