33 de definiții pentru european (s.m.)

EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau populației ei, privitor la Europa sau la populația ei; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

EUROPEÁN1, -Ă, europeni, -e, adj. Din Europa, referitor la Europa. Popor european. – Pronunțat: e-u-ro-pean.

EUROPEÁN2, -Ă, europeni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația unei țări din Europa. – Pronunțat: e-u-ro-pean.

INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj. (Lingv.; mai ales în expr.) Limbă indo-europeană = limbă neatestată în texte și considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc.

est-europeán (est-e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. est-européni; adj. f., s. f. est-europeánă, pl. est-européne

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

est-europeán adj. → european

europeán s. m., adj. m. (sil. e-u-, -pean), pl. européni; f. sg. europeánă, pl. européne

indo-europeánă (limba) s. f. (sil. -e-u-, -pea-), g.-d. art. indo-europénei

EUROPEÁN adj. (înv.) europenesc. (Probleme specific ~.)

EUROPEÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Europa. II. adj. care aparține Europei; referitor la comunitatea ecomonică și politică a Europei unificate. (< fr. européen)

europeán (europeánă), adj. – Care aparține Europei, privitor la Europa. – Var. (înv.) evropean. De la Europa (sec. XIX) și înainte de la Evropa, cu fonetism gr. (sec. XVII). – Der. europenesc (var. evropenesc), adj. (european): europenește (var. evropenește), adv. (ca europenii).

EUROPEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Europei sau populației ei; din Europa. [Sil. e-u-ro-pean] /<fr. européen

EUROPEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) Persoană care face parte din populația de bază a Europei sau este originară din Europa. [Sil. e-u-ro-pean] /<fr. européen

Indo-european a. care aparține Indiei și Europei: se zice de grupul de limbi numite și arice: sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germana, slava.

*eŭropeán, -ă s., pl. enĭ, ene (d. Eŭropa), și eŭropéŭ, -ée, s., pl. eĭ, ee (lat. Europaeus, vgr. Europaîos). Locuitor din Eŭropa. Adj. Popoarele eŭropene saŭ eŭropee. (Ca adj., cu județean).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EUROPEÁN adj. (înv.) europenésc. (Probleme specific ~.)

ACADEMIA SPAȚIALĂ EUROPEANĂ (A.S.E., în engl. European Space AgencyE.S.A.), organizație europeană creată în 1980, cu sediul la Paris, în scopul asigurării și dezvoltării cooperării, exclusiv pașnice, între statele europene în domeniile cercetării și tehnologiei spațiale. A.S.E. îți desfășoară activitatea în trei centre: Noordwijk ann Zee (Olanda), Darmstadt (Germania) și Frascati (Italia). Are 13 membri.

ASOCIÁȚIA EUROPEANĂ A LIBERULUI SCHIMB (A.E.L.S.; în engl.: European Free Trade Association – E.F.T.A.), organizație guvernamentală regională, cu sediul la Geneva, creată în 1960, din inițiativa Marii Britanii, ca o contramăsură față de înființarea Comunității Economice Europene (C.E.E.), în scopul extinderii comerțului între statele membre (Austria, Elveția, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Suedia și Finlanda). Din A.E.L.S. au făcut parte Danemarca, Irlanda și Marea Britanie, pînă în 1973 și Portugalia, pînă în 1986, cînd s-a decis aderarea lor la C.E.E.

ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE STUDII SUD-EST EUROPENE (A.I.S.S.E.E.), organism științific neguvernamental, creat din inițiativa României, în 1963, cu sediul la București. Are ca scop promovarea studiilor din sud-estul european în domeniul științelor umanistice. Publică un buletin.

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII (Banque Européene d’investissement/ European Investment Bank; B.E.I.), instituție bancară a Comunității Economice Europene, cu sediul la Luxemburg, înființată în 1958, pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare a țărilor membre, precum și a altor țări.

BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE (B.E.R.D.), instituție financiară interguvernamentală la care participă 39 de state, creată în 1991, la Londra, în scopul efectuării de operațiuni de credit pentru țările Europei Centrale și de Est. Este condusă de un consiliu al guvernatorilor, format din reprezentanții țărilor membre. Are un capital inițial de 10 miliarde ECU (12 miliarde dolari).

CÎMPIA EST-EUROPEANĂ, unitate fizico-geografică de mari dimensiuni între M-ții Ural, M. Barents la N și rîul Emba la E, M. Caspică, M-ții Caucaz și Marea Neagră la S și Cîmpia Germano-poloneză la V. Supr.: c. 4 mil. km2. Lungime max.: c. 2.600 km. Lățime max.: c. 2.200 km. Înălțimea medie: c. 170 m. Aspectul monoton al reliefului este întrerupt de numeroase regiuni mai înalte și puternic fragmentate caracteristice Platformei Est-Europene, În NE cîmpiei se află Colinele Timan, iar în centru Pod. Central Rusesc (cu alt. medii de 200-300 m), Pod. Volgăi (370 m) și Pod. Kamei. În S se găsește Pod. Donețului, iar în SV Pod. Volhino-Podolic, cu alt. max. de 525 m. Cuprinde în N cîmpiile Pecioarei și Dvinei de Nord, în centru cîmpiile cîmpiile Pribaltice, Polesiei, Moscovei, Vetliugăi și podișurile Valdai, Smolensk și Kamei, iar în S cîmpiile Niprului, Pontică, Crimeii, Doneț-Don și podișurile Volhino-Podolic și Central-Rusesc. Drenată de fl. Nipru, Nistru, Don, Volga, Ural, Dvina de Vest, Pecioara ș.a. Este bogată în zăcăminte de fier, polimetale, metale rare, cărbuni, fosfați, sare gemă, săruri de potasiu și petrol. Cunoscută și sub numele de Cîmpia Rusă.

CÎMPIA EUROPEANĂ, cîmpie care se întinde de la Oc. Atlantic la M-ții Ural și care cuprinde Cîmpia Franceză în V, Cîmpia Germano-Poloneză și Cîmpia Est-Europeană.

COMUNITATE ECONOMICĂ EUROPEANĂ (Communauté Economique Européene, C.E.E.) (PIAȚA COMUNĂ), organizație internațională guvernamentală, de integrare economică, cu sediul la Bruxelles, creată în urma semnării Tratatului de la Roma din 1957 (intrat în vigoare în 1958) în scopul creării unei piețe comune prin armonizarea politicilor economice și eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor și a capitalurilor statelor membre. Face parte, alături de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și de Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, din Comunitățile Europene, fiecare din aceste trei organizații continuînd să posede o structură proprie, avînd mai multe organe principale comune (v. Comunitățile Europene). Membri fondatori: Belgia, Franța, R.F.G., Italia, Luxemburg, Olanda. Alți membri: Danemarca, Irlanda, Marea Britanie în 1973, Grecia din 1981, Spania și Portugalia din 1986. Acorduri încheiate de C.E.E.: acord de uniune vamală cu A.E.L.S. (intrat în vigoare în 1977) și acorduri comerciale comerciale bilaterale cu state membre A.E.L.S. (Austria, Elveția, Islanda, Norvegia, Suedia și Finlanda); acorduri de asociere (membru asociat) cu Turcia (1964), Malta (1971), Cipru (1972), Ceho-Slovacia, Polonia, Ungaria în 1991. România a semnat un nou acord de cooperare economică cu C.E.E. în 1991. Sisteme de preferință generalizate adoptate de C.E.E.: în 1971 pentru 91 de țări în curs de dezvoltare, extins ulterior la 126 de țări și 22 terit. dependente și neautonome (în 1980 este adoptat un nou sistem de preferințe generalizate pentru perioada 1981-1985). În 1985 este adoptat Actul unic european care elimină restricțiile fiscale și armonizează legile de funcționare a societăților anonime pentru realizarea completă a pieții interne comunitare pînă în 1992.

COMUNITATEA EUROPEANĂ A CĂRBUNELUI ȘI OȚELULUI (C.E.C.O.), organizație internațională guvernamentală, cu sediul la Bruxelles, una din cele trei entități ale Comunității Europene. Fondată prin Tratatul de la Paris din 1951, își începe activitatea în 1952, în scopul formării unei piețe comune a cărbunelui și a produselor siderurgice, în vederea unei repartizări mai judicioase a producției și a creșterii productivității muncii în statele membre. Membri fondatori: Belgia, Franța, R.F.G., Italia, Luxemburg și Olanda. Alți membri: Danemarca, Irlanda și Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin în 1986), Spania și Portugalia (din 1986).

COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE (EURATOM), organizație internațională guvernamentală, cu sediul la Bruxelles, una din cele trei entități ale Comunităților Europene. Fondată prin Tratatul separat de la Roma din 1957, își începe activitatea în 1958, în scopul coordonării politicilor statelor membre în domeniul cercetării nucleare și al creării unei piețe comune pentru materialele și echipamentele nucleare. Membri fondatori: Belgia, Franța, R.F.G., Italia, Luxemburg și Olanda. Alți membri: Danemarca, Irlanda și Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin în 1986), Spania și Portugalia (din 1986).

COMUNITĂȚILE EUROPENE, sistem de organizații internaționale guvernamentale, cu sediul la Bruselles, creat prin Tratatul de la Bruxelles din 1965, intrat în vigoare în 1967, în scopul coordonării activității a trei entități: Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.), Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (C.E.C.O.) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Tote cele trei comunități au aceiași membri și aceleași organe principale. Membri fondatori: Belgia, Franța, R.F.G., Italia, Luxenburg și Olanda. Alți membri: Danemarca, Irlanda și Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin în 1986), Spania și Portugalia (din 1986). Principalele organe sînt Comisia Comunităților Europene, Consiliul European (format din șefi de state și de guvern), Consiliul Ministerial, Parlamentul (Vest-) European (Adunarea Europeană), Curtea de Justiție și Curtea de Control Financiar. Alte organe comune: Banca Europeană de Investiții, Comitetul Economic și Social, Fondul European de Cooperare Monetară ș.a. În 1971, Consiliul Ministerial a adoptat un program privind realizarea unei uniuni economice și monetare, în vederea deplasării treptate a centrelor de decizie economică de pe plan național pe plan comunitar și a creării unui sistem monetar de flotare concertată.

INDO-EUROPEÁN, -Ă (‹ fr.) adj., s. m. pl. 1. Adj. Limbi indo-europene = cea mai mare familie de limbi vorbite din lume cuprinzând majoritatea limbilor din Europa și multe din Asia, răspândite în America și Australia, iar ca limbi secundare în Africa și Oceania. Sunt vorbite de c. jumătate din populația grobului. Reprezintă continuarea unei limbi neatestate, dar care a fost reconstituită, începând din sec. 19, prin metoda comparativ-istorică (Fr. Bopp fiind cel care i-a stabilit principalele trăsături). Numeroasele ei ramuri sunt grupate în două tipuri: kentum (greacă, italică – din principala ei reprezentantă, latina, derivă ramura romanică actuală – celtică, germanică, iliră, toharică, hitită) și satem (indo-iraniană, armeană, slavă, baltică, tracă, frigiană). Denumirea de i.-e. (dată de Th. Young, în 1814) este convențională; ea a fost consacrată prin tradiție și s-a bazat pe extensiunea ei geografică. 2. S. m. pl. Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. 3 î. Hr. în regiunile Asiei Centrale, de unde au emigrat mai târziu spre V și SV. 3. Adj. Privitor la limbile indo-europene, care aparține acestor limbi.

TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (în engl.: European Union Civil Service Tribunal), instanță specializată a U.E. cu sediul la Luxembourg, înființată în 2004 cu rolul de a prelua o parte din atribuțiile Tribunalului de Primă Instanță și anume cele care conferă competențe în ceea ce privește judecarea disputelor dintre U.E. și funcționarii săi publici.

UNIUNEA EUROPEANĂ DE FOTBAL ASOCIAȚIE (U.E.F.A.), organism european care dirijează fotbalul european. Este responsabil mai ales de organizarea competițiilor intercluburi.

Intrare: european (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular european europeanul
plural europeni europenii
genitiv-dativ singular european europeanului
plural europeni europenilor
vocativ singular europeanule, europene
plural europenilor