7 definiții pentru eupatrid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eupatrid sm [At: ARISTIA, PLUT. 27/3 / P: e-u~ / Pl: ~izi / E: fr eupatrides, cf gr εὐπατρίδης] (În Grecia antică) 1 (Lpl) Descendenți ai familiilor de cuceritori care formau aristocrația. 2 Membru al aristocrației gentilice. corectată

EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupatrides.

EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupatrides.

eŭpatríd, -ă adj. (vgr. eŭpatrídes și éŭpatris, d. eŭ 2 și patér, tată. V. apatrid). Nobil în vechea Atenă.

EUPATRÍZI s.m.pl. (În Grecia antică) Descendenți ai familiilor de cuceritori care formau clasa nobililor, deținătoare de pământuri. [Sg. eupatrid. / < fr., gr. eupatrides].

EUPATRÍZI s. m. pl. (în Grecia antică) descendenți ai familiilor de cuceritori, clasa nobililor deținători de pământuri. (< fr., gr. eupatrides)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eupatríd (e-u-pa-trid) s. m., pl. eupatrízi

eupatríd s. m. (sil. e-u-, -trid), pl. eupatrízi

Intrare: eupatrid
  • silabație: e-u-, -trid
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eupatrid
  • eupatridul
  • eupatridu‑
plural
  • eupatrizi
  • eupatrizii
genitiv-dativ singular
  • eupatrid
  • eupatridului
plural
  • eupatrizi
  • eupatrizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)