11 definiții pentru eteric

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ETÉRIC, -Ă, eterici, -ce, adj. 1. Care are proprietăți asemănătoare eterului (1). ◊ Ulei eteric = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, care se extrage din florile, fructele sau frunzele plantelor parfumate și care se folosește în industria parfumurilor și în cea alimentară. 2. Fig. Subtil, fin; inconsistent. – Din germ. ätherisch.

ETÉRIC, -Ă, eterici, -ce, adj. 1. Care are proprietăți asemănătoare eterului (1). ◊ Ulei eteric = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, care se extrage din florile, fructele sau frunzele plantelor parfumate și care se folosește în industria parfumurilor și în cea alimentară. 2. Fig. Subtil, fin; inconsistent. – Din germ. ätherisch.

eteric, ~ă a [At: BARASCH, M. I, 43/3 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger ätherisch] 1 Care ține de spațiul ceresc. 2 Care se referă la spațiul ceresc. 3 Caracteristic spațiului ceresc. 4 Care este de natura eterului (4). 5 Care aparține eterului (4). 6 Specific eterului (4). 7 De eter (4) Si: (înv) eterat2. 8 Foarte ușor. 9 Cu o densitate foarte mică. 10 (Chm) Care are calitățile sau proprietățile eterului (4) Si: (înv) eterat. 11 (Îs) Uleiuri (sau, înv, oloiuri) ~ice Substanțe uleioase, volatile, cu miros puternic, extrase din plante, folosite în industria parfumurilor, în farmacie etc. 12 (Fig) Delicat. 13 (Fig) Vaporos. 14 (D. sentimentele, manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care exprimă puritate. 15 Care se caracterizează prin finețe, subtilitate sau prin imaterialitate. 16 Care dovedește o mare sensibilitate. corectat(ă)

ETÉRIC, -Ă, eterici, -e, adj. 1. (Chim.; în expr.) Uleiuri eterice = substanțe uleioase, volatile, cu miros puternic, care se extrag din florile, fructele sau frunzele plantelor parfumate și se folosesc în industria parfumurilor și în cea alimentară. 2. Fig. (Învechit; azi mai mult ironic) Inconsistent, subtil, aerian. Leon Mătăsaru, poetul suavelor idile și al etericelor nostalgii. C. PETRESCU, C. V. 59. [Se cere ca] zulufii, rău boiți, deși negri-roșii pe deasupra și suri la rădăcină, să se țină totuși, mîndri și neclintiți, la treapta lor înaltă de eterică aureolă. HOGAȘ, DR. II 72. Vom împrăștia legenda scriitorului eteric, care consumă luciu de lună. ANGHEL, PR. 187.

ETÉRIC, -Ă adj. 1. Fluid și curat ca eterul, cu proprietățile eterului. ◊ Ulei eteric = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, care se extrage din plante și se folosește în industria parfumurilor, în farmacie etc. 2. (Fig.) Foarte curat. ♦ Subtil, fin. ♦ Inconsistent. [Cf. germ. ätherisch].

ETÉRIC, -Ă adj. 1. fluid și curat ca eterul, cu proprietățile eterului. ♦ ulei ~ = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, extrasă din plante, folosită în industria parfumurilor, în farmacie etc. 2. (fig.) foarte curat. ◊ subtil, inconsistent. (< germ. ätherische, it. eterico)

ETÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are proprietăți asemănătoare eterului. ◊ Ulei ~ substanță volatilă cu miros puternic, extrasă din plante mirositoare și întrebuințată în industria parfumurilor, în cea alimentară și în cea farmaceutică. 2) fig. Care vădește sensibilitate și rafinament; fin. /<germ. ätherisch

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eteric adj. m., pl. eterici; f. eterică, pl. eterice

eteric adj. m., pl. eterici; f. eterică, pl. eterice

etéric adj. m., pl. etérici; f. sg. etérică, pl. etérice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ETÉRIC adj. v. diafan, fin, străveziu, subțire, transparent, vaporos.

eteric adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBȚIRE. TRANSPARENT. VAPOROS.

Intrare: eteric
eteric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eteric
  • etericul
  • etericu‑
  • eterică
  • eterica
plural
  • eterici
  • etericii
  • eterice
  • etericele
genitiv-dativ singular
  • eteric
  • etericului
  • eterice
  • etericei
plural
  • eterici
  • etericilor
  • eterice
  • etericelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eteric, etericăadjectiv

  • 1. Care are proprietăți asemănătoare eterului. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Ulei eteric = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, care se extrage din florile, fructele sau frunzele plantelor parfumate și care se folosește în industria parfumurilor și în cea alimentară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat Aerian, fin, inconsistent, subtil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Leon Mătăsaru, poetul suavelor idile și al etericelor nostalgii. C. PETRESCU, C. V. 59. DLRLC
    • format_quote [Se cere ca] zulufii, rău boiți, deși negri-roșii pe deasupra și suri la rădăcină, să se țină totuși, mîndri și neclintiți, la treapta lor înaltă de eterică aureolă. HOGAȘ, DR. II 72. DLRLC
    • format_quote Vom împrăștia legenda scriitorului eteric, care consumă luciu de lună. ANGHEL, PR. 187. DLRLC
    • 2.1. Foarte curat. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.