7 definiții pentru estru (pl. estre)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estru2 sn [At: DER / S și: oestru, oestrus / E: fr oestrus] 1 (Fzl) Perioadă a ciclului menstrual la femelele mamiferelor, în care mucoasa uterului permite fixarea oului fecundat. 2 Perioadă a rutului la animale. 3 (Fig) Dorință. 4 (Fig) Pornire avântată.

ÉSTRU, estre, s. n. Fază a ciclului sexual la femelele mamifere, în care mucoasa uterului permite fixarea oului fecundat. – Din fr. oestre.

ÉSTRU, estre, s. n. Perioadă a ciclului sexual la femelele mamifere, în care mucoasa uterului permite fixarea oului fecundat. – Din fr. oestre.

ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun]

ÉSTRU2 s. n. fază a ciclului sexual la mamifere în care mucoasa uterului permite fixarea ovulului fecundat. (< fr. oestrus, gr. oistros)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

éstru s. n., art. éstrul; pl. éstre

éstru s. n., art. éstrul; pl. éstre

Intrare: estru (pl. estre)
estru (pl. estre) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estru
  • estrul
  • estru‑
plural
  • estre
  • estrele
genitiv-dativ singular
  • estru
  • estrului
plural
  • estre
  • estrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)