6 definiții pentru escortare
Explicative DEX
ESCORTARE, escortări, s. f. Acțiunea de a escorta și rezultatul ei; însoțire, păzire. – V. escorta.
ESCORTARE, escortări, s. f. Acțiunea de a escorta și rezultatul ei; însoțire, păzire. – V. escorta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
escortare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: escorta] 1 Însoțire a înalților demnitari în timpul unei deplasări, în semn de respect și pentru a-i proteja Si: escortat1 (1). 2 Însoțire a deținuților în timpul unei deplasări, pentru a le împiedica evadarea Si: escortat1 (2). 3 (Pex) Întovărășire Cf escorta (3). 4 Însoțire de către avioanele de vânătoare în timp de război, a avioanelor de bombardament, de transport, de pasageri sau nave comerciale pentru a le proteja Si: escortat1 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESCORTARE s.f. Acțiunea de a escorta și rezultatul ei; însoțire, păzire. [< escorta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
escortare s. f., g.-d. art. escortării; pl. escortări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
escortare s. f., g.-d. art. escortării; pl. escortări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
escortare s. f., g.-d. art. escortării; pl. escortări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
escortare, escortărisubstantiv feminin
etimologie:
- escorta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.