7 definiții pentru eschivă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eschi sf [At: IORDAN, L. R. A. 498 / Pl: ~ve / E: fr esquive] (Spt) Procedeu folosit în box, pentru a evita o lovitură a adversarului Cf eschiva (4).

ESCHÍVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.

ESCHÍVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.

ESCHÍVĂ s.f. (Sport) Mijloc de a evita o lovitură făcând diferite aplecări ale capului sau ale trunchiului. [Pl. -ve. / < fr. esquive].

ESCHÍVĂ s. f. eschivare. ◊ (box) mijloc de a evita o lovitură prin deplasarea corpului, aplecarea capului etc. (< fr. esquive)

eschívă s. f. Eschivare ◊ „Firește că afirmațiile îndrăznețe ale acestora din urmă rămân acțiuni solitare atât timp cât plenul Sinodului, deprins cu eschiva istorică și prudența strategiei de supraviețuire, întârzie să-și asume noua postură [...]” R.l. 3031 V 92 p. 7 (cf. fr. esquive)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eschívă s. f., g.-d. art. eschívei; pl. eschíve

eschívă s. f., g.-d. art. eschívei; pl. eschíve

Intrare: eschivă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eschi
  • eschiva
plural
  • eschive
  • eschivele
genitiv-dativ singular
  • eschive
  • eschivei
plural
  • eschive
  • eschivelor
vocativ singular
plural