eritremie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr érythrémie] Boală caracterizată prin creșterea excesivă a numărului de globule roșii și manifestată prin roșeața pielii, creșterea tensiunii arteriale și mărirea splinei Si: eritrocitoză, poliglobulie.

ERITREMIE s. f. boală caracterizată prin mărirea numărului de globule roșii din sânge și printr-o hiperplazie a măduvei osoase; poliglobulie. (< fr. érythrémie)

eritremie (desp. -ri-tre-) s. f., art. eritremia, g.-d. art. eritremiei; pl. eritremii, art. eritremiile (desp. -mi-i-)

eritremie (-ri-tre-) s. f., art. eritremia, g.-d. art. eritremiei; pl. eritremii, art. eritremiile

eritremie s. f. (sil. -tre-), art. eritremia, g.-d. art. eritremiei; pl. eritremii, art. eritremiile

ERITR-, v. ERITRO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., eritrocitemie*; ~odonție (v. -odonție), s. f., maladie congenitală constînd în pigmentarea în roșu a dinților; ~opsie (v. -opsie), s. f., vedere colorată în roșu; ~urie (v. -urie), s. f., colorație în roșu a urinii.

ERITREMIE s. v. poliglobulie.

ERITREMIE s. (MED.) policitemie, poliglobulie.