7 definiții pentru epicureu (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPICURÉU, -ÉE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus.

EPICURÉU, -ÉE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus.

epicureu, ~ee smf, a [At: N. TEST. (1648), 186v/17 / A și: (înv) ~cureu / Pl: ~ei, ~ee / E: lat epicureus, ngr ἐπικούρειος, cf it epicureo] 1-9 Epicurian (1-9). 10-12 Epicurian (11-13).

EPICURÉU, -ÉE adj., s.m. și f. Epicurian. [< lat. epicureus].

EPICURÉU, -ÉE adj., s. m. f. epicurian. (< lat. epicureus)

*epicuréŭ, -ée adj. (vgr. epikúreios, lat. epicuréus). Fil. Conform doctrineĭ luĭ Epicur. Subst. Filosof din școala luĭ Epicur. Fig. Libidinos, sensual.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

epicureu adj. m., s. m., pl. epicurei; adj. f., s. f. sg. și pl. epicuree

epicuréu adj. m., s. m., pl. epicuréi; f. sg. și pl. epicurée

Intrare: epicureu (adj.)
epicureu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epicureu
  • epicureul
  • epicureu‑
  • epicuree
  • epicureea
plural
  • epicurei
  • epicureii
  • epicuree
  • epicureele
genitiv-dativ singular
  • epicureu
  • epicureului
  • epicuree
  • epicureei
plural
  • epicurei
  • epicureilor
  • epicuree
  • epicureelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epicureu, epicureisubstantiv masculin
epicuree, epicureesubstantiv feminin
epicureu, epicureeadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.