emplastru sn [At: FRĂȚILĂ, S. I. 58/8 / V: (înv) embl~, ~ron, ~m, im~ / Pl: ~re, (înv) ~uri / E: fr emplâtre, lat emplastrum, ngr ήμπλαστρον] Preparat farmaceutic plastic, solid, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor Si: cataplasmă, plasture.