emisiv, ~ă a [At: NEGULICI / S și: (înv) ~ssiv / Pl: ~i, ~e / E: fr émissif] 1 (Teh; d. corpuri, substanțe, dispozitive etc.) Care are proprietatea de a emite radiații, lumină Si: emitent, emițător. 2 (Îs) Putere ~ă Capacitate a unui corp de a radia o cantitate de energie proporțională cu suprafața sa.