9 definiții pentru emanaționism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMANAȚIONISM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație.
EMANAȚIONISM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
emanaționism sns [At: DER II, 225 / P: ~ți-o~ / E: emanație + ~ism] (Rar) Emanatism.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMANAȚIONISM s.n. Emanatism. [Pron. -ți-o-. / < fr. émanationnisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMANAȚIONISM s. n. emanatism. (< fr. émanationnisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emanaționism (desp. -ți-o-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emanaționism (-ți-o-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emanaționism s. n. (sil. -ți-o-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EMANAȚIONISM s. (FILOZ.) emanatism.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EMANAȚIONISM s. (FILOZ.) emanatism.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: emanaționism
- silabație: -ți-o-nism
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
emanaționismsubstantiv neutru
- 1. Emanatism. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: emanatism
etimologie:
- emanație DEX '98 DEX '09